Ucigaşul era îmbrăcat şi grimat, ca victima. Strigorii au decăzut. Valul de superstiţii prezente şi interesul tot mai mare pentru ocultism este o urmare a războiului, iar mediumii ca şi prezicătorii trag foloase din acest lucru. Îi pedepsim pe aceşti pungaşi, dar nu pe naivii care se duc la ei. Dacă ar fi după mine aş da şase luni închisoare, tuturor femeilor şi bărbaţilor care-i frecventează și-i încurajează pe aceşti escroci. Strigorii nu suferă lumina științei, aşa cum nu pot lucra la lumina zilei.
— Sunteţi poate sigur pe ce spuneţi.
— Nu totdeauna dar, în privinţa aceasta, da, Sir Walter. Am văzut prea multe.
Metafizica e neapărat condamnabilă.
Sir Walter începu să-l considere pe Hardcastle cu neplăcere. Cu toate că acesta vorbea foarte calm, în cuvintele sale era ceva batjocoritor şi provocător.
— În chestiunile acestea trebuie să vorbiţi cu Mr. May, căruia nu-i va fi greu să
vă răspundă.
— Preoţii nu văd aici nicio dificultate, şi degeaba discuţi cu ei, întrucât nu pleacă
dintr-un acelaşi punct de vedere. Ce spune domnul May?
— Eu cred, că în cameră există un spirit invizibil, care are puterea de a acţiona asupra oamenilor Nu spune dacă este un spirit rău sau bun!
— Dar a făcut un rău?
— Din punct de vedere, sigur! Dar cum după părerea d-lui May, „căile Domnului sunt necunoscute“ nu se poate spune că a făcut rău, decât din punct de vedere omenesc.
— Ce rudă era decedatul cu Mr. May?
— Era fiul său.
Hardcastle tăcu o clipă apoi spuse:
— Aţi observat câți fii de preoţi se duc în marină?
— Nu.
— Se întâmplă totuşi, foarte des.
Detectivul îi devenea lui Sir Walter din ce în ce un tip mai antipatic.
— Noi plecăm, zise el. Dacă aveţi nevoie de mine, sunt în bibliotecă. Soneria aceasta-i pentru servitori. Broasca uşii am stricat-o când am forţat intrarea şi încă
nu-i reparată. Dacă vreţi puteţi închide uşa. Ultimele zile a stat mereu deschisă şi în cameră lumina a fost aprinsă.
— Mulţumesc. Mai am de strâns câteva date precise şi apoi vin să vă văd.
Hornul a fost cercetat?
— Nu! Dar e prea strâmt pentru un om.
Sir Walter plecă împreună cu nepotul său şi Hardcastle închise uşa. Îndată ce se depărtară propti la uşă un scaun greu.
Timp de o oră nu mai auziră nimic despre Hardcastle. Cei doi Lennox se însoţiră
cu Mary şi Septimus, pe terasă. Mary era nerăbdătoare să audă părerile detectivului dar Sir Walter îşi exprimă neîncrederea sa. Se plimbară încoace şi încolo, pe terasă, în timp ce copoiul lui Sir Walter se ţinea după ei. Henry o întreţinu pe Mary şi-şi expuse ideile sale asupra lui Hardcastle.
— Ar vrea să-ţi vorbească, spre a lua informaţii despre trecutul lui Tom.
— Am să-i spun tot ce ştiu şi Mr. May mă va ajuta.
— Despre unele lucruri se interesează cu multă iscusinţă, dar despre altele cu prea mare încredere în sine. Socrul tău nu se va înţelege cu el. Hardcastle râde de orice încercare de a explica în mod supranatural nenorocirea noastră.
— Cum îi spuneam lui Mary, se amestecă May care auzise ultimele cuvinte, nu cred că va reuşi. Îşi pierde vremea. Unui astfel de om oricât ar fi de inteligent, nu i se va prezenta nicio explicaţie. Mai degrabă aştept dezlegarea acestei tării de la un copil nepriceput decât de la el. Hardcastle este prea încrezut şi prea prins în necredinţa sa.
— Are ceva în el care-mi displace enorm, mărturisi Sir Walter, deşi ştia că n-are niciun motiv plauzibil, care are maniere distinse, vorbeşte ca un gentleman şi nu face nimic care sa te poată jigni câtuşi de puţin.
— Ai prejudecăţi, unchiule!
— Poate, Henry, dar eu am puţine prejudecăţi.
— Spune mai bine, intuiţie zise preotul. În subconştient ai siguranţă că omul acesta nu va reuşi şi că prin lipsa sa de credinţa îi vor fi înşelate toate aşteptările. El se îndrepta spre acest lucru fără credinţă şi dezlegarea este prea din faţa inteligenţei sale.
Mary îi părăsi şi vorbiră, apoi despre detectiv fără a izbuti să cadă de acord.
— Tinerii spun că bătrânii-s nebuni, dar aceştia ştiu că tinerii sunt naivi, zise Sir Walter, care în controversa dintre Henry şi Mary, părea să dea dreptate acestuia din urmă.
— Dar nu-i aşa tânăr! Are patruzeci de ani, unchiule!
— Îl credeam de treizeci şi are ideile unui om foarte, foarte tânăr.
— În împrejurarea asta, doar!
