— Pe de altă parte, consideră camera cenuşie ca pe ceva secundar şi este sigur că
secretul este în afara ei. Crede că foarte repede va reuşi să afle tot ce poate spune camera…
Se auzi gongul care suna de prânz.
— Du-te şi cheamă-l la masă, Henry, zise Sir Walter.
Acesta bucuros de a putea schimba câteva cuvinte între patru ochi cu Hardcastle, dădu fuga.
Ușa camerei cenuşii era închisă şi May simţi că se deschide greu. Împinse cu putere şi abia atunci văzu semnul. Neliniștit privi în jur, căci nimic nu răspundea intrării sale zgomotoase. Camera păru întâi goală, apoi pe covor zări un notes.
De-abia acum zări, lângă pat, corpul lui Hardcastle, care zăcea pe podea cu faţa în jos. Se aplecă să-l ridice. Corpul era cald şi membrele se mişcau dar Hardcastle era leşinat, dacă nu chiar mort. Pe chipul său se oglindea o mirare extremă şi ochii săi nu-şi pierduseră strălucirea.
VI
ORDINUL DIN LONDRA
Frica îl năpădi pe Henry Lennox aşa cum nu i se întâmplase în tot timpul războiului. Lăsă corpul fără simţire jos şi avu siguranţa că Hardcastle era mort.
Când aduse vestea jos, Sir Walter şi Masters, îl priviră cu groază.
— E mort, atât putu spune, apoi căzu moale într-un scaun şi-şi îngropă faţa în mâini. Din nou fusese el vestitorul unei morţi în camera cenuşie. De amândouă
dăţile văzuse primul tragedia şi fusese primul care o anunţase. Gândul acesta i se înfipse stăruitor în creier ca şi cum ar fi pierdut o rudă scumpă. Mary rămase cu el să-i pună întrebări, în timp ce Sir Walter şi Masters, urmaţi de Septimus May urcară
treptele. Şi acesta din urmă era tulburat, totuşi nu-şi putea ascunde un sentiment de triumf.
— E aproape, dar faţă de mine şi de dumneata n-are nicio putere. Acest sceptic înverşunat i-a fost o victimă foarte uşoară.
— De ce n-a făcut Dumnezeu, să te fi ascultat ieri? făcu Sir Walter, poate că
omul acesta nevinovat nu şi-ar fi pierdut viaţa aici.
— Sufletul lui era otrăvit. Îi sosise ceasul.
— Nu-mi vine să cred. E cu neputinţă să-l fi surprins moartea aşa repede. Poate că-l mai putem salva.
Se plecară asupra cadavrului pe care Masters şi Fred îl scoaseră pe coridor.
— Adu repede nişte rom, Fred, zise Maşter, trebuie să-i dăm imediat ceva. Nu-i simt bătaia inimii, dar poate mă înşel.
Hardcastle fu întins cu faţa în sus. Îi ridicară capul şi în timp ce aştepta Sir Walter spuse:
— Ultima lui întrebare a fost: De ce se arată stafiile numai noaptea şi ziua nu!
— Biet păcătos, zise preotul.
Toate încercările de reînsufleţire fură zadarnice. Când Mannering, adus de Henry, intră, nu putu decât să constate moartea, fără a găsi vreun motiv vizibil.
Cadavrul nu prezenta nicio rană şi nici vreo altă urmă. Cazul părea foarte asemănător cu cel al lui Tom May: moartea fusese fulgerătoare.
Mannering se găsi în faţa unei noi dificultăţi. Mary veni la el în timp ce se afla cu Henry şi Sir Walter în bibliotecă, şi le spuse că în graba de a da telegramele
necesare uitase de Septimus May.
— E foarte agitat, se plimbă în lung şi în lat în camera cenușie, de unde nu vrea să iasă şi citeşte din Biblie. Vorbește cu spiritul care, după părerea lui, îl ascultă. Ar fi comic, dacă n-ar fi înfricoşător. Trebuie să-l silim să iasă de-acolo.
— Credinţa-l întăreşte. Până acum m-am opus, dar de aici înainte nu mai zic nimic, declară Sir Walter.
— Trebuie să-l scoateţi, căci se joacă cu moartea.
Se duseră la May şi-l găsiră cu chipul inundat de o bucurie sălbatică şi cu ochii ieşiţi din orbite.
— Facă-se voia Domnului, strigă el, totuşi nu se opuse de a fi scos afară.
— Viitorul e al meu, spuse ceva mai liniştit. Nu vă puteţi împotrivi datoriei pe care o am, Sir Walter. Aţi greșit ieri şi iată urmarea acestei greşeli, dar cred că nu o veţi repeta.
Agitaţia lui se potoli şi el fu cel care propuse ca toată lumea să meargă la masă.
Faţă de mort, arăta o indiferenta totală. Sir Walter care era zdrobit nici nu-l auzea.
La îndemnurile lui Mary se reculese, dar apoi îşi exprimă dorinţa să rămână singur.
Se scuză faţă de Henry şi Mannering, rugând să facă ei toate formalităţile.
— Ce-i Prinţ? zise câinelui care se gudura pe lângă el.
— I-e foame, răspunse Mary.
