cumpăr azi-dimineaţă, când am făcut piaţa. Dar sper c-o să-mi treceţi cu vederea unele neajunsuri, în temeiul faptului că

nu-s la curent cu mediul înconjurător.

Se sculă şi ne umplu paharele, apoi dispăru la bucătărie.

Curând am şi mâncat acolo, iar mâncarea pe care, în modestia lui, Felix o numise tocăniţă s-a dovedit a fi la fel de delicioasă ca şi miresmele care inundaseră casa. Întâi am crezut că nu mi-e foame şi n-o să fiu în stare să mănânc ceva atât de consistent şi de condimentat, dar m-am înşelat. Era exact ceea ce-mi trebuia. Vinul de Burgundia cumpărat de el 45

a contribuit la rândul lui la instalarea unei atmosfere calme, somnolente. Ne-am încheiat masa cu diferite brânzeturi interesante pe care n-am idee unde le putuse descoperi în Allingford.

Cel mai mult vorbi el, îi povesti lui Meg că pe vremuri a lucrat la o companie petrolieră din Iran ducând o viaţă plină

de greutăţi, dar şi de satisfacţii notabile. Această poveste n-o mai auzisem niciodată şi am ascultat-o cu o curiozitate impregnată cu visare. Mi-am zis că de curând o fi întâlnit, probabil în vreo cârciumă londoneză, un petrolist întors din Iran şi acum ne oferă versiunea, prescurtată a relatării respectivului. După aceea Felix se oferi s-o ducă pe Meg cu maşina la reşedinţa familiei Arliss. Se vedea că lui Meg i-ar fi plăcut să rămână la noi toată seara, dar Felix aruncă pastila că-s foarte obosită şi că ar trebui să mă bag imediat în pat, iar ea înţelese aluzia, ne mulţumi c-am lăsat-o să-şi spună

oful şi plecă. Au fost nevoiţi să ia maşina mea, căci Felix sosise cu autobuzul, după presupusa livrare a maşinii la mâna a doua către un client din împrejurimi Aş fi vrut să

ştiu dacă chiar se întâmplase aşa ceva sau totul fusese o scorneală de-a lui, menită să ascundă cine ştie ce.

În absenţa lui am umplut spălătorul de vase, am urcat sus, mi-am pus cămaşa de noapte şi capotul, iar când Felix s-a întors, m-a găsit întinsă pe canapeaua din salon, răsfoind alene un ziar.

Se aşeză, îşi aprinse o ţigară şi mă-ntrebă:

— Fata asta s-a-ndrăgostit de Huddleston, nu-i aşa?

— Aşa mi se pare, am răspuns.

— Şi el ce simte pentru ea?

— Nu cred c-a aflat de existenţa ei.

— Păcat. E fermecătoare.

I-aş fi putut povesti scena dintre Patrick şi Imogen, la care fuseserăm martore Meg şi cu mine, dar renunţasem de mult la obiceiul de a-i povesti lui Felix prea multe. Era în stare să

sucească pe toate părţile cele mai nevinovate afirmaţii, dându-le sensuri la care nu se gândise nimeni vreodată.

Simţeam, totuşi, nevoia să fiu cu el mai prietenoasă decât de obicei. Mărinimia pe care i-o arătase lui Meg, tocăniţa şi vinul 46

lui mă făcuseră să recunosc în sinea mea că are şi unele virtuţi. Constatam că-mi face chiar plăcere să văd o fiinţă, şi pe deasupra un bărbat, şezând pe scaunul din faţa mea, în loc să mă bucur de una singură de liniştea camerei.

Scutură scrumul ţigării în farfuria de la picioare, de pe duşumea.

— Zău că arăţi groaznic de obosită, spuse el. De ce nu te duci la culcare?

— Mă duc imediat, i-am răspuns. Am vrut să verific dacă

ai încuiat bine.

Era o atmosferă foarte casnică.

— E-n regulă, am pus zăvoarele, spuse el încruntându-se la mine. Când te-am văzut ultima oară, sunt sigură că aveai deja acest capot.

— Probabil că da, am zis eu. Îl am de mult.

— De ce nu-ţi iei unul mai interesant?

— Ce rost ar avea, dacă în afară de mine tot nu-l vede nimeni?

— Ştii de ce l-ai pus pe tine-n seara asta şi ai coborât şi te-ai întins aici? Ca să-mi arăţi că nu însemn nimic pentru tine.

Însă chiar şi-aşa, nu suport să te văd atât de lipsită de preocupare faţă de propria-ţi persoană. Eşti încă o femeie atrăgătoare. N-ar trebui să te laşi cu una, cu două.

— În ce privinţă să nu mă las?

— Ştiu şi eu, poate în speranţa unei căsnicii fericite. A uneia mai fericite decât precedenta. Ştii, îmi fac adesea griji din cauza ta. Nu suport gândul că poate ţi-am distrus viaţa.

M-aş bucura să te văd într-o bună zi luând viaţa de la început.

— Nu trebuie să-ţi faci griji am zis eu. Mă descurc foarte bine. Tu ţi-ai distrus viaţa. Şi uneori eu sunt cea care-mi fac griji în această privinţă. Să luăm, de pildă, povestea legată de stagiul tău de petrolist în Iran. Pesemne că l-ai ascultat foarte atent pe cel ce ţi-a oferit toate detaliile care au făcut-o să sune atât de convingător, şi dacă ai fi Investit doar un strop din capacitatea ta de concentrare într-o slujbă ca lumea, ai fi ajuns vicepreşedintele vreunei companii sau un avocat celebru, sau un chirurg remarcabil, sau aproape orice 47

ţi-ai fi pus în gând. Ai talent cu ghiotura, numai că nu ţi l-ai folosit niciodată în chip raţional.

— I-am spus fetei povestea asta numai fiindcă mi-am zis că n-ar strica să-i mai descreţesc fruntea, spuse el, făcându-se probabil intenţionat că nu-mi pricepe apropoul.

Discutaserăm de prea multe ori pe tema asta, ca să nu ştie la ce mă refeream.

— Îmi părea rău pentru ea. Ţi-am mai zis, e o fată

fermecătoare. Loialitatea e-o însuşire foarte atrăgătoare.

Desigur, n-aveam cum să ştiu cât de exact e tot ce i-am spus despre afacerea aia cu petrolul. Nu mi-a inspirat deloc încredere tipul care mi-a vândut povestea. Dac-ai afla câtă

lume din jurul tău îţi toarnă cele mai îngrozitoare minciuni, ai fi foarte mirată. Zău ca nu-s singurul. Iar ale mele sunt inofensive, zi şi tu, nu-i aşa? Însă, după cum ţi-am mai spus, îmi fac mari griji din pricina ta. Nu-ţi prieşte viaţa de una singură şi ştiu că eu sunt vinovatul. Lipsurile mele te-au însemnat pe viaţă. Îmi pare nespus de rău. Am conştiinţa tare încărcată.

Spunea probabil adevărul. Avea o conştiinţă foarte activă; chiar dacă-i funcţiona în chip misterios.

— Eu una nu mi-aş face griji, am zis. Sunt surprinzător de mulţumită. Şi aş zice că, într-un fel, între noi există o legătură destul de plăcută. Nu cunosc o altă persoană cu care să-mi permit să mă port atât de hain precum cu tine şi pentru mine asta-i o supapă de siguranţă minunată. Dar aş

vrea să ştiu, totuşi, ce vânt te-a adus la mine.

Pleoapele lui piezişe tresăriră o clipită, de parcă el ar fi fost gata-gata să-mi spună ceva. Dar se răzgândi.

— Am avut drum prin împrejurimi şi mi-am zis c-ar fi mare păcat să nu dau o raită, să te vizitez, spuse el. Îmi închipui că ai vrea să dispar de-aici mâine.

— Dacă n-ai motive întemeiate care să te ţină-n loc, am spus eu, sculându-mă în picioare. Ţi-ai făcut patul în camera de oaspeţi, da?

— Da, şi ne vedem mâine dimineaţă,

— Atunci, noapte bună.