colecționeze așa ceva.
Şi Jackson i-a spus ceva lui Kim în japoneză.
Ea i-a răspuns.
Apoi el.
Apoi ea.
Eu curățăm porumb.
Kim m-a strâns de genunchi.
— Nu mi-ai spus că Jackson vorbește fluent!
— A stat un an întreg la Tokyo, am zis eu.
— Serios? a spus Kim cu o voce pițigăiată, deși știa de mult lucrul ăla.
O să mă-nscriu și eu, poate ajung acolo într-un schimb de experiență. Tu pe unde pierdeai timpul?
Între cei doi s-au mai schimbat atunci niște replici în japoneză.
— Scuze, Roo, a spus fiecare dintre ei la un moment dat.
Iar eu tot curățam porumb.
De atunci încolo, s-au împrietenit. Făceau tot felul de chestii împreună
El mi-a răspuns: „Nu încă, dar sper! Tu ai un iubit?”
Am închis calculatorul şi n-am mai vorbit cu el niciodată.
Ce mincinos.
și vorbeau la telefon. Jackson era un mare adept al prieteniilor dintre băieți și fete, ceea ce, teoretic, apreciam la el. Da! Este important să fii prieten cu cei de sexul opus, mă gândeam. Eu eram prietenă cu Noel, nu-i așa? Ar trebui să ne simțim în largul nostru cu toată lumea și să nu fim geloși și posesivi, iar băieții și fetele e bine să-și piardă vremea împreună și să nu se vadă numai ca pe niște obiecte sexuale.
Dar tot m-am simtit ciudat când am zărit scrisul de mână al lui Kim pe un bilețel – jumătate în japoneză, jumătate în engleză – ce-i ieșea lui Jackson din buzunarul de la spate. Sau când a plecat de la mine duminică
după-amiaza, iar a doua zi am aflat că s-a dus după aceea la ea acasă, ca să învețe pentru un test la opționalul de istoria Asiei, la care erau înscriși amândoi. Sau când m-a dus pentru prima dată la un restaurant, ca să
mănânc mâncare japoneză, și a invitat-o și pe Kim cu noi, fără ca măcar să mă întrebe și pe mine. Până la urmă ne-am simțit cu toții foarte bine, dar eu tot am fost puțin dezamăgită, fiindcă până atunci nu mai ieșisem niciodată împreună cu Jackson la un restaurant de lux, iar eu mă
aranjasem ca pentru o întâlnire romantică.
Nici măcar o dată n-au flirtat în fața mea.
Niciun zâmbet în plus, nicio privire încărcată de dorință, nicio glumă
secretă.
Jackson n-a vorbit niciodată despre cât de drăguță era Kim. Iar Kim nu se purta niciodată altfel când îi povesteam despre Jackson. Ştia în amănunt tot ce se întâmpla între noi, iar singurul lucru pe care l-a spus vreodată a fost că știa sigur că el mă plăcea și că intențiile lui erau bune –
de exemplu, atunci când eram supărată din cauza jumătății de garoafă.
Jackson n-a încetat o clipă să mă sărute așa cum mă săruta el, de parcă ar fi fost ceva teribil de important, ținându-mi fața în mâinile sale. N-a încetat să vină la mine acasă, să răscolească prin frigiderul nostru (macrobiotic), să mă tragă după el la mine în cameră, de îndată ce părinții mei ieșeau pe terasă, ca să ne putem săruta pe pat și să ne bucurăm de senzația caldă a pielii celuilalt, pe sub tricou.
Când îl sunam, îmi spunea mereu „Ah, ce bine că ești tu.”
Când ne uitam la un film, mă ținea mereu de mână.
Îmi lăsa în continuare, aproape în fiecare zi, câte un bilețel în cutia de scrisori de la liceu, cu glume și povestioare despre lucruri la care se
gândea el.62
Era iubitul meu, eu eram iubita lui. Indiferent de ce se întâmpla în rest, chestia asta părea cât se poate de clară.
Până cu șapte zile înaintea balului de primăvară.
Vineri seara, eu și Jackson ne-am dus să vedem un film. Nu s-a mai întins spre mine să mă ia de mână, cum făcea de obicei, dar atunci când l-am luat eu de mână, el mi-a strâns-o. Apoi, ne-am luat înghețată de undeva din interiorul mall-ului, însă becurile aveau o lumină
fluorescentă și filmul avusese un subiect trist, despre oameni care mureau, așa că ne cam pierise cheful. Niciunul dintre noi n-a prea vorbit.
M-a lăsat cu mașina la capătul docului nostru, fără să mai intre în casă, deși am stat un timp să ne sărutăm și ne-am și mutat pe bancheta din spate, ca să ne putem întinde.
În dimineața următoare, m-a sunat în jur de ora unsprezece.
— Roo, trebuie să vorbim.63
