— Încă nu s-a terminat, am spus eu. Cine știe dacă eu și Jackson ne-am despărțit pe bune? Pentru că tocmai m-a sărutat aseară, sau poate că eu l-am sărutat, și se tot uita la mine și s-a întors la petrecerea asta a mea și a fost extrem de supărat din cauza unei chestii care s-a întâmplat.
— Ce?
— O chestie. E prea greu de explicat. Şi nu știu de ce Cricket și Nora nu mai vorbesc cu mine, dar, dintr-odată, parcă nici nu mai suntem prietene; și m-am certat cu Noel, și nu știu de ce vrea Cabbie să mă scoată în oraș, și nici de ce am de gând să mă duc cu el. Bănuiesc că vrea ceva de la mine. Ah, și mai e încă un tip, Angelo... probabil că nu va mai vorbi niciodată cu mine... dar, cine știe, poate o va face. Pe scurt, habar n-am ce se întâmplă în propria mea viață. Așa că n-am cum să vorbesc despre asta.
N-aveam de gând să mă întind după cutia aia enervantă cu șervețele, indiferent ce s-ar fi întâmplat. Am tras adânc aer în piept, ca să nu încep să plâng.
— Poate că nu-i o săptămână proastă, am glumit eu. Poate e o lună
proastă. Dar nu pot să mi-o explic... La un moment dat voi putea, dar acum nu pot.
— Jackson este iubitul tău? a întrebat doctorița Z.
— A fost, i-am spus eu. Până acum două săptămâni. S-ar putea să ne împăcăm.
— Şi cine e Cabbie?
— E doar un tip pe care îl știu. Shep Cabot. Ies cu el mâine-seară.
— Şi Angelo?
— E doar un alt tip, un oarecare.
— Noel?
— E doar un prieten.
— Sunt o grămadă de „doar”, a spus doctorița Z. Şi o grămadă de tipi.
Până să-mi dau eu seama, m-a făcut să-i promit că voi scrie lista iubiților. A spus că ne va oferi un subiect de discuție săptămâna viitoare.
În secunda următoare, timpul ne expirase deja.
1. Adam (dar el nu poate fi luat în considerare) Adam era băiatul la care mă holbam mereu la grădiniță. Părul lui era foarte lung, de asta nu-mi puteam lua ochii de la el. Şi-l dădea după
urechi și îi atârna până la baza gâtului, în timp ce toți ceilalți băieți de cinci ani aveau tunsori în formă de castron. Nici eu nu mă număram printre cei cu mult păr – nu creștea repede, iar mama mi-l tundea mereu cu forfecuța ei de unghii –, așa că eram un pic obsedată de podoabele capilare.
Numele de familie al lui Adam era Cox, iar după câteva luni în care l-am avut în vizor, mi-am botezat un iepuraș de pluș cu numele lui. Toți adulții au râs când am spus că pe iepurașul meu îl chema Cox, iar eu chiar nu înțelegeam de ce.8
Destul de curând, Adam și cu mine am început să ne jucăm împreună.
Părinții ne-au dus la zoo, iar după grădiniță ne petreceam timpul la un loc de joacă din apropiere, desenând cu cretă și dându-ne pe tobogan.
Îmi aduc aminte că ne-am dus să înotăm de câteva ori la YMCA9 și ne pierdeam vremea și la piscina mică, de plastic, care era în curtea din spatele casei lui. Pisica lui Adam făcuse pui, iar eu am ajutat la numirea lor, pentru că am trecut pe acolo chiar în dimineața în care s-au născut.
Şi asta a fost tot.
Aveam doar cinci ani.
Când am fost destul de mare ca să merg la școală, m-am dus la Tate Prep, iar el s-a dus în altă parte.
Doctorița Z și-a coborât privirea asupra listei iubiților mei. Nu a părut prea impresionată de povestea mea cu Adam Cox. Sau poate că nu avea o părere foarte bună despre listă în general, deși am lucrat foarte mult la ea. Am început-o în seara de după prima noastră ședință, în pat, îmbrăcată în pijama, scriind pe niște coli de hârtie groase și bej, pe care mi le-a luat bunica mea Suzette. În capul foilor era scris Ruby Denise 8 Încă o însemnare în fişa doctoriţei Z despre mania mea sexuală: „Ruby Oliver: numeşte un iepuraş de pluş după organele reproducătoare masculine. Nu-i pot ieşi din cap nici măcar pentru o secundă”.
9 Young Men's Christian Association (YMCA) – fundaţie creştină înfiinţată în 1844; în prezent, consultant permanent al Naţiunilor Unite în probleme de tineret. (N. tr.)
Oliver, cu niște litere baroce superbe – pe care, până atunci, nu avusesem ocazia să le folosesc, având în vedere că toate persoanele cărora aș putea să le scriu au e-mail.
Pe prima ciornă pe care o făcusem îi scrisesem doar pe Jackson și Cabbie. Apoi l-am adăugat pe Gideon deasupra lor, cu un semn de întrebare lângă numele lui. Apoi pe Michael, tipul cu care am trăit experiența primului meu sărut, punându-l între Gideon și Jackson.
Apoi am stins lumina și am încercat să adorm.
Ţi-ai găsit!
Oricum, de la o vreme nu prea mai dormeam bine, dar am zăcut acolo, cu senzația că lista nu era terminată. Mi-am adus aminte că deja îi spusesem doctoriței Z despre Angelo, așa că am aprins din nou lumina și l-am înghesuit între Jackson și Cabbie.
Ah, și îi pomenisem doctoriței Z și de Noel, deși eram doar prieteni.
L-am pus și pe el, imediat după Jackson, doar ca să fie acolo. Apoi am refăcut lista, cu un scris și mai frumos, după care m-am dus la culcare. În toiul nopții însă, m-am trezit și am mai notat încă doi tipi și pe profesorul meu de istorie și politică.
Apoi i-am tăiat pe toți trei.
A doua zi dimineață, la micul dejun, am sărit de lângă bolul meu cu cereale și l-am pus pe unul dintre ei înapoi pe listă.
La liceu, holul de lângă sala cu căsuțele poștale a arătat dintr-odată ca o pistă cu obstacole formate din foste iubiri și respingeri. Shiv Neel. Finn Murphy. Hutch (îh!). Toți trei mi-au apărut în față înainte să ajung măcar la prima oră. Am scos lista și i-am notat.
Pe tot parcursul zilei, m-am gândit la băieți (chiar mai mult decât de obicei). Şi cu cât m-am gândit mai mult, cu atât mi-am adus aminte mai multe.
Adam, sirena.
