poate, niscai răni. Se mulţumi cu această explicaţie pripită şi trecu uşor mai departe.
— Avem deci descrierea lui sau, mai bine zis, a felului în care se travestise – spuse Karlicek. E un om blond, cu ochii stinşi, cam de patruzeci de ani, cel puţin. Sub nas, o mustaţă deasă, blondă îi cade peste colţurile gurii ca mînecile unei jachete de viţel, atîrnată pe un umeraş.
Cred că şi-a lăsat mustaţă tot atunci cînd cel oacheş şi-a lăsat barba lui drăcească, ceea ce demonstrează
intenţiile lor comune şi dovedeşte pregătirea unei fapte infame. Are faţa rasă. Despre păr nu mi-au spus prea multe, doar că la ceafă îi ieşea de sub pălărie. Silueta nu e prin nimic deosebită, poate doar cam prea subţire.
Orice om la patruzeci de ani trebuie să aibă un pic de burtă, nu-i aşa? Dacă nu era rănit, atunci suferea de ulcer la stomac. Şi dacă nici asta nu era, probabil nu stătea bine cu inima. Despre aşa ceva însă n-a pomenit.
Nu arăta chiar ca un turist. În general, se rezumase doar la pantaloni bufanţi, ciorapi în carouri şi încălţăminte grea. Şi aşa poţi merge uşor pe pietrişul dintre şine... Karlicek clipea din ochi în dosul ochelarilor, fără a-şi lua privirea de la mine. Îndrăzneţ, ba chiar obraznic, el continuă: Avea un pulover vechi, ros, cravată verde şi un geamantan. Baston n-avea. Am aflat ca geamantanul nu era atît de greu, încît să te faca să crezi ca ar fi conţinut explozive solide. Le-a trecut doar prin mînă în împrejurări fireşti, deşi oarecum neobişnuite. Nu ştiau ce conţine, însă probabil că
lenjerie, haine de schimb, o manta de ploaie, pentru orice eventualitate, o pungă cu bomboane şi un salam mai uscat. Greutatea lui corespunde aproximativ acestor obiecte.
Dacă acest Sherlock Holmes pe cale de a se naşte n-ar fi amestecat, cu o nemaipomenită impertinenţă, în rezultatele concrete ale cercetărilor, observaţiile lui
proprii, speciale, spirituale, deducţii şi presupuneri, aş fi început să-l respect. Întîmplarea de la kilometrul 297,3
şi cea de la kilometrul 286 începuseră să aibă caracterul a două ecuaţii cu două necunoscute, şi acestea sînt totdeauna rezolvabile, dacă ştim s-o substituim pe una celeilalte.
Karlicek povesti mai departe:
— Turistul cel blond, cu mustaţa pe oală, s-a dus să
se culce – după declaraţiile celor de la hotel – foarte abătut. Dimineaţa s-a sculat destul de devreme, însă
moleşit. A refuzat să ia micul dejun şi a căutat chiar atunci pe cineva care să-l ducă la gară. I s-a spus că
trenurile nu merg decît pînă într-un anumit loc şi că
pînă acolo e departe. Că pe traseu s-a întîmplat ceva.
Blondul s-a posomorit. A întrebat ce se întîmplase.
Habar n-avea de nimic. V-am spus că seara femeia de serviciu îl periase?
— Nu.
— Am uitat. Avea urme de tăvăleală, mai ales pe burtă. Cred că şi pe picioare, şi pe vîrful bocancilor, şi putem presupune ca urmele proveneau din locul acela unde grîul era culcat. Aşa că ştim destule despre acest domn.
Karlicek era straşnic de convingător. Mă abţineam să
nu iau salamul uscat şi punga cu bomboane răcoritoare aflate în geamantan ca fapte incontestabile.
— Aproape de hotel locuia unul care închiria maşini pentru diverse transporturi – continua Karlicek cu însufleţire. Avea un automobil cu caroserie Opel, cu o emblemă albastră BMW pe radiator şi înăuntru un motor Pikola. Turistul a închiriat această maşină. Abia au apucat să pornească şi cei de la hotel au început să
strige în urma lui că şi-a uitat bagajul. Geamantanul a trecut prin cîteva mîini binevoitoare, de aceea greutatea lui s-a putut stabili după aprecierile mai multora.
Oamenii au spus că turistul se arăta şovăielnic şi reacţiona oarecum iraţional. Cineva a declarat, nici mai mult nici mai puţin, că părea idioţit. Părerea mea e că
nu era decît nervos.
— Unde i-ai pierdut urma? întreb eu.
— La staţia de cale ferată, bineînţeles. Urmele dispar.
Spre Kamciatka, Paris, sau Polul Sud... încotro doriţi.
Putea să plece în orice parte a lumii. Eu mă gîndesc la geamantanul lui. Nu este exclus ca în locul salamului de un kilogram să fi avut o bombiţă cu întîrziere de aceeaşi greutate. Ori a vrut să arunce în aer micul hotel, ceea ce pare absurd, şi în cazul acesta e nebun, ori toată treaba asta a fost admirabil chibzuită. Graba lui de a pleca poate să demonstreze că a uitat geamantanul în mod cu totul intenţionat. În asemenea cazuri, oamenii cinstiţi, cum şi sînt cei de la hotel, trimit geamantanul la adresa pe care călătorul nocturn a lăsat-o. Geamantanul este dus, fireşte, la tren, adică la vagonul poştal. Acolo va exploda. Este o acţiune întreprinsă pentru distrugerea vagoanelor poştale. De obicei, aceste vagoane de poştă
sînt ataşate chiar lîngă locomotivă, care mai tîrziu trage şi ea ponoasele. Şi dacă nu găsim firul cît mai repede, într-un an nu ne mai rămîne nici un vaşon poştal, iar toate locomotivele vor fi schilodite. De-abia le-au pus niţel pe picioare, după multe acrobaţii, şi acuma alt ghinion.
Mă pregăteam să-i cer acestui domn să scoată din servietă copia raportului, pe care ştiam că o are, şi să se ducă dracului cu discursurile lui cu tot. Dar el începu să scormonească prin buzunare şi scoase dintr-unul două bucăţele de fier. Numaidecît mi-am dat seama că
lăsase la urmă ceea ce era mai interesant.
— Asta-i descoperirea mea personală şi independentă
— zise el. Mă aflam între cele două şine pe unde trecuse trenul cu tezaurul... nici la treizeci de paşi de unde au
împuşcat-o pe fata. Şi-mi arăta două piuliţe destul de vechi, ruginite, însă la.fel. Dacă le privim pe dinăuntru
— adăugă el, satisfăcut, uitîndu-se la una din ele în lumină — observăm că ghiventul are o strălucire mată: asta înseamnă că au fost deşurubate nu de mult. Se ridică şi puse amîndouă piuliţele pe masa mea. Mă prind pe ce vreţi – adăugă el, îndreptîndu-se din şale cu semeţie – că acea cheie franceză pe care o aveţi este reglată după gabaritul lor.
4
O clipă am privit tăcut piuliţele. Erau cam cît trei sferturi din lungimea degetului cel mare. Fără doar şi poate că se potriveau cu deschiderea cheii franceze, nici nu mai aveam nevoie să verific. Dar locul unde fuseseră
găsite mă făceau să mă gîndesc la lucruri foarte neplăcute şi, într-un anumit sens, primejdioase.
