Uşa dulapului, primise parcă lovitura unui pumn, Čadek trase piedica pistolului. Strigătele femeii nu conteneau; dar cel ascuns trase şi a doua oară. Îi răspunse imediat împuşcătura lui Čadek, ţintită în boarfele răvăşite pe jos, dar glonţul porni pe întuneric —
a doua împuşcătură a tîlharului spărsese becul.
Atunci uşa de la dulap se deschise brusc şi apăru o siluetă greu de recunoscut în beznă. Čadek mai trase o dată în urma ei şi auzi cum se sfărîma un geam. Cu asta, scurta luptă atît de neaşteptată se încheie. Necunoscutul făcuse un salt prin fereastră, aruncîndu-se, ai fi zis, cu capul înainte. Căzuse pe o grămadă de gunoi moale, trăsese scara după el şi fugise.
Čadek sări la fereastră şi mai trase după umbra lui încă de două ori. Apoi, se îndreptă pe pipăite spre uşă, o împinse pe mama Klouzanda în faţa lui şi ieşi pe coridorul strîmt.
V
CÎND DOCTORUL BARÁK sosi dimineaţa la birou, îl aşteptau veşti alarmante:
— Inspectorul Čadek s-a duelat azi-noapte cu Boček, care a dispărut. S-au schimbat mai multe focuri de armă.
Urmărirea e în toi.
Cînd Čadek intră clătinîndu-se, Barák examinase şi trecuse mai departe agenda notelor cotidiene, iar acum era ocupat pînă peste cap.
— Mi-ajunge, icni inspectorul şi se prăbuşi într-un fotoliu.
Slăbise în noaptea furtunoasă. Era în picioare din dimineaţa zilei anterioare şi evenimentele de peste noapte îl epuizaseră.
— Am făcut şi imposibilul, spuse, şi totuşi tipul mi-a scăpat printre degete. Acum putem lăsa totul baltă! Nu cred să mai punem mîna pe el, are un avans serios.
— Deci, nici o străinătate, Čadek, aşa-i? îşi face de cap pe-aici, chiar sub nasul nostru…
— Se pare; am avut prilejul să punem mîna pe el, dar m-am purtat ca un imbecil.
Lăudîndu-se astfel, Čadek îşi privea îmbrăcămintea hărtănită şi murdară.
— Mi-e o foame de lup şi o sete şi mai şi! zise el. Îmi faceţi un mare serviciu, domnule doctor, dacă trimiteţi pe cineva să se repeadă să-mi aducă ceva mai consistent de mîncare.
— Trebuie să te odihneşti.
— O s-o fac şi pe-asta, spuse Čadek, cu o vioiciune voită. Sper că vă daţi seama acum de importanţa problemei. Să tragi în inspectorul de secţie al pazei civice
este nebunie curată; cînd l-oi prinde o să-şi plîngă ziua cînd s-a născut!
Acuma, la ora zece dimineaţa, Čadek îşi zicea că
norocul lui s-a dus. Se plînse de legătura proastă, pe timp de noapte, între periferie şi poliţie, că, din cauza asta, pînă să se apuce să cerceteze cu eficacitate zona aceea ticăloasă trecuse o veşnicie!
— Acum pescuim acolo ca, toamna, în Trěboń! replică
şeful de secţie.
— Numai că peştele cel mare a scăpat, răspunse Čadek, cu un gest vag. Departe însă nu poate fi; poate s-a ascuns la vreunul din bandiţii lui.
— Totul se cercetează, Čadek, fii pe pace!
Doctorul Barák adoptase un ton de parcă ar fi fost vorba de o afacere personală a inspectorului, nu de datoria lor comună. De fapt toată direcţia considera cazul Jirka Boček un conflict particular între tîlhar şi Čadek, care, în fond, purta vina acestei presupuneri.
— Se spune că infractorul, la un moment dat, se împotmoleşte cu siguranţă, domnule doctor. Nu credeţi la fel?
— Desigur. Sper să-l avem înainte de a-ţi face bine somnul.
— Vorbiţi cu mine ca despre minunile Sfîntului Nicolae; spuse îngîndurat Čadek. Dar să zicem că n-o să-l avem.
A fost un noroc straşnic că am dat de el. Ce vrea el să ia de-acolo?
— Nu ţi-a spus?!
— Pare de mirare, dar nu mi-a spus… zîmbi Čadek. De fapt nici nu l-am văzut cum trebuie…
— Dar e sigur că el a fost, ce zici Čadek?
— Vă rog… spuse Čadek. Aş putea să mă înşel? Nici unul dintre cei care roiesc pe la mama Klouzanda nu poartă armă; nu mai vorbesc de tragere, nimeni altul
decît Boček nu se pricepe; numai la el ne putem gîndi.
Cu puţin înainte trecuse pe acolo Fróny. Toate astea trebuie să aibă o legătură, dacă nu, să intru eu la gherlă
în locul lui Boček! Grăsana aia bătrînă mi-a vorbit întîi de un inel şi, cînd a văzut că nu-i iese pasienţa, a bălmăjit ceva despre nişte bani pe care i-ar avea Fróny la ea. Da, este vorba chiar de bani, dar de banii lui Boček.
— Crezi că îi ţinea la mama Klouzanda?
— Undeva trebuia să-i ţină; şi că era plin de bani, asta o ştim de mult cu toţii.
— După ce o să dormi bine, Čadek, o să raţionezi şi mai clar.
