ceva şi nu era decît situaţia tatălui ei. Îndată ce aceasta se va clarifica, restul va merge mult mai uşor.
Pe drumul prăfuit de la marginea periferiei. Čadek înainta cu paşi repezi. Se uită de cîteva ori cu ciudă la clădirea dărăpănată, moartă la ora asta, la cîrciuma mamei Klouzanda, apoi coborî panta lină ce ducea spre pîlcul de case amărîte de la marginea periferiei.
Se gîndea că la întoarcere poate n-o să mai fie singur.
Intră cu bruscheţe în casa lui Wang-Li. Femeia roşcovană
şi înaltă era îmbrăcată numai pe jumătate şi tocmai spăla ceva în chiuveta cu smalţul sărit. Privi cu surprindere la Čadek.
— Ce doriţi? întrebă ea, fără să-şi ascundă mirarea.
— Am să-ţi pun cîteva întrebări, spuse Čadek pe un ton mustrător.
Femeia îşi scutură mîinile, le şterse cu o cîrpă şi îmbrăcă repede o bluză.
— Aţi năvălit aici ca un păgîn! zise ea, întunecîndu-se la faţă.
— Şi soţul dumitale a fost înmormîntat ca un păgîn, răspunse tăios Čadek; ceea ce trebuie demonstrat acum.
Să fiu cît mai concis, doamnă Wang-Li. Ai fost amanta lui Karta-fiul?
Femeia holbă ochii şi tăcu.
— Ştiai că cei doi Karta şi-au schimbat identitatea?
— Pentru Dumnezeu, ce tot…
— Ţi-ai ucis bărbatul ca să fii liberă în relaţiile cu Karta cel tînăr?
— Sînteţi smintit! strigă femeia furioasă. Doctorul era aici cînd a murit Wang. De unde aţi scornit blestematele astea de minciuni?
Čadek se răsti la ea să tacă. Apoi îi spuse pe scurt toată
povestea. Observă cum faţa femeii se acoperea de o roşaţă pete-pete.
— Wang a murit, cum o fi murit. L-aţi pus în sicriul de zinc; pe urmă a venit iubitul dumitale Karta şi ţi-a vorbit de groaza de a nu fi la cheremul lui Jirka Boček. Îl cunoşti pe Jirka Boček?
— N-nu, se cutremură ea. V-am mai spus odată că...
— Puţin, totuşi… Dar totuna e! Ai aranjat împreună cu Karta să-l ajuţi pe bătrîn să treacă pe lumea cealaltă şi chiar aşa aţi şi făcut. L-aţi împuşcat brutal pe bătrînul Karta, fiindcă la zgomotul detunăturii s-a trezit un copil.
— Dumneavoastră sînteţi…
— Ştiu totul. Amantul dumitale a desfăcut sicriul, l-a scos pe Wang şi l-a închis acolo pe taică-său. De ce aţi făcut asta? De ce nu l-aţi îngropat în pămînt pe bătrîn şi de ce v-aţi dat osteneala asta cu bărbatul dumitale?
Poate fiindcă i-aţi sfărîmat ţeasta bătrînului şi fiindu-vă
frică să nu se vorbească, mîine-poimîine, de crimă, dacă
ar fi găsit… Nu-i aşa?
Femeia îşi frîngea mîinile, care-i tremurau.
— Aţi înnebunit! exclamă ea a doua oară. Pe cine am îngropat şi pe cine am scos din sicriu?! Care Karta cel tînăr? Doar l-aţi găsit îngropat în pămînt…
— Ai să vii cu mine, dragă doamnă, o întrerupse Čadek, şi o să-ţi treacă şi cheful de-a juca rolul îngeraşului.
Pînă-n seară, gata! Ştim să te întrebăm în aşa fel, că pe limbă n-o să-ţi mai vină decît adevărul. I-aţi trimis fetei, la cererea tatălui ei, un bileţel prin care era chemată la el. Am bileţelul. I l-ai trimis?
— Eu…
— Fróny e la zdup şi Karta, la spital. Trebuie să ţi-i arăt ca să spui adevărul?
Bileţelul despre care vorbea, Čadek nu-l avea, dar era foarte plauzibil să-l fi avut. la el, aşa că roşcovana, vrînd-nevrînd, recunoscu că bărbatul bolnav din casa vecină
era Karta cel tînăr şi nicidecum bătrînul. Recunoscu de asemenea că ştie de rana provocată de un foc de armă.
Relaţiile ei intime cu fiul bătrînului Karta nu le explică
în nici un fel, dar mărturisi că trăia cu el încă de pe vremea cînd bărbatu-său era în viaţă.
Čadek putea să scoată de la ea tot ce-ar fi vrut.
— Ştii cum a fost împuşcat Karta în şold?
— Nu ştiu, răspunse femeia cu glasul sugrumat de groază, mi-a spus-o a doua zi cînd m-am dus la el…
Se înţelegea de la sine că dacă ştia despre cel tînăr, ştia şi ce se întîmplase cu bătrînul. Dar Čadek nu se interesă
