Potențialele abuzuri în monitorizare s-au adunat în mintea mea pentru a produce în mod cumulativ viziunea unui viitor îngrozitor. O lume în care oamenii sunt complet supravegheați ar deveni, în mod logic, o lume în care toate legile sunt aplicate în întregime și în mod automat de computere. La urma urmei, este greu de imaginat că un dispozitiv IA capabil să observe o
persoană care încalcă legea nu trage la răspundere persoana respectivă. Niciun algoritm de poliție nu ar fi vreodată programat, chiar dacă ar fi posibil, pentru a fi tolerant sau iertător.
Mă întrebam dacă asta avea să fie ultima, deși grotescă, îndeplinire a promisiunii americane originare pentru toți cetățenii săi că vor fi egali în fața legii: o oprimare egală prin poliția complet automatizată. Îmi imaginam viitorul frigider Smart din bucătăria mea monitorizându-mi purtările și obiceiurile și folosind tendința mea de a bea direct din cutie sau de a nu mă
spăla pe mâini ca să evalueze probabilitatea de a deveni infractor.
O asemenea lume în care aplicarea legii ar fi complet automatizată – să zicem, a legilor stăpânilor de animale sau a legilor urbanistice care reglementează afacerile desfășurate acasă – ar fi intolerabilă. Dreptatea extremă
se poate dovedi a fi nedreptate extremă, nu doar sub aspectul severității cu care se pedepsește o infracțiune, ci și în ceea ce privește constanța și seriozitatea cu care se aplică legea și se urmărește în justiție. Aproape fiecare societate mare și durabilă este plină de legi nescrise pe care toți trebuie să le respecte, precum și biblioteci vaste de legi scrise pe care nu ne așteptăm să
le respecte sau chiar să le cunoască cineva. Potrivit Secțiunii 10–501 din Codul Penal al statului Maryland,
adulterul este ilegal și poate fi pedepsit cu o amendă de zece dolari. În Carolina de Nord însă, legea 14–309.8
arată că este ilegal ca un joc de bingo să depășească cinci ore. Ambele legi vin dintr-un trecut ceva mai pudic și totuși, dintr-un motiv sau altul, nu au fost niciodată
revocate. Cea mai mare parte a vieții noastre, chiar dacă
nu ne dăm seama, are loc nu în alb și negru, ci într-o zonă cenușie, unde traversăm greșit, punem gunoi la materiale reciclabile și reciclabile la gunoi, mergem cu bicicleta pe banda greșită și împrumutăm Wi-Fi de la un străin ca să descărcăm o carte pe care nu am plătit-o.
Mai simplu spus, o lume în care fiecare lege este întotdeauna aplicată ar fi o lume în care toți suntem infractori.
Am încercat să vorbesc cu Lindsay despre asta. Dar, cu toate că-mi înțelegea în general îngrijorările, nu a fost atât de înțelegătoare, încât să fie gata să dispară din rețea sau măcar de pe Facebook și de pe Instagram.
„Dacă fac asta”, a spus ea, „aș renunța la arta mea și mi-aș abandona prietenii. Ție îți plăcea să păstrez legătura cu alții.”
Avea dreptate. Și avea dreptate să-și facă griji pentru mine. Credea că eram prea încordat și mult prea stresat.
Eram – nu din cauza muncii, ci din pricina dorinței mele de a-i spune un adevăr pe care nu aveam voie să i-l spun. Nu puteam să-i spun că foștii mei colegi de la
NSA puteau să o pună sub urmărire și să citească
poeziile de dragoste pe care mi le trimitea. Nu puteam să-i spun că puteau accesa toate fotografiile pe care le făcea – nu doar pe cele profesionale, ci și pe cele intime.
Nu puteam să-i spun că informațiile ei erau adunate, că
informațiile tuturor erau colectate, ceea ce era asemănător cu o amenințare din partea guvernului: dacă ieși vreodată din rețea, o să folosim viața ta privată
împotriva ta.
Am încercat să-i explic pe ocolite, printr-o analogie. I-am cerut să-și imagineze că deschide laptopul într-o zi și găsește o foaie de calcul pe desktop.
— De ce? a întrebat ea. Nu-mi plac foile de calcul.
Nu eram pregătit pentru acest răspuns, așa că am zis primul lucru care mi-a venit în minte.
— Nimănui nu-i plac, dar acesta se numește Sfârșitul.
— Uuu, misterios!
— Nu-ți amintești că ai creat foaia asta de calcul, dar, după ce ai deschis-o, îi recunoști conținutul. Pentru că
în ea se află tot, absolut tot ce te poate distruge. Fiecare frântură de informație care ți-ar putea distruge viața.
Lindsay a zâmbit:
— Pot să văd foaia ta?
Ea glumea, eu nu. O foaie de calcul care conține toate datele despre tine ar fi un pericol de moarte. Gândiți-vă
la toate secretele mari și mici care v-ar putea încheia
căsnicia, cariera, v-ar otrăvi cele mai apropiate relații și v-ar lăsa lefteri, fără prieteni și în închisoare. Poate că
foaia de calcul ar arăta că ați fumat weekendul trecut în casa unui prieten sau linia de cocaină pe care ați tras-o pe nas de pe ecranul telefonului într-un bar de la facultate. Sau aventura de o noapte la beție pe care ați avut-o cu iubita unui prieten și care acum e soția lui, aventură pe care amândoi o regretați și ați convenit să
nu o povestiți nimănui vreodată. Sau avortul pe care lați făcut în adolescență, pe care l-ați păstrat secret față
de părinți și pe care ați vrea să-l țineți secret și fată de soț. Sau poate sunt doar informații despre o petiție pe care ați semnat-o sau despre un protest la care ați participat. Toți au ceva, o informație compromițătoare ascunsă printre biți – dacă nu în fișierele lor, atunci în e-mail, dacă nu în e-mail, atunci în istoricul căutărilor. Și acum informația aceea era stocată de guvernul american.
La ceva timp după discuția noastră, Lindsay a venit la mine și a spus:
— Mi-am dat seama ce ar fi pe Foaia de Calcul de Distrugere Totală pentru mine – secretul care m-ar distruge.
— Ce anume?
— Nu o să-ți spun.
