David n-o lăsa să scape nicio smochină. La un moment dat, Eleanor a ridicat privirea rugător și a spus „Am mâncat deja destule, David”, dar el și-a pus piciorul pe spatele ei și a spus: „Mănâncă-le pe toate. Doar nu vrem să se irosească, nu-i așa?”
— Perveeers, spuse Bridget.
Nicholas era destul de încântat de efectul pe care povestea lui îl avea asupra lui Bridget. Un succes, un succes palpabil, se gândi el.
— Și tu ce-ai făcut? întrebă ea.
— Am privit, spuse Nicholas. Nu e bine să-l superi pe David când e în genul ăsta de dispoziție. După o vreme, lui Eleanor părea că îi e puțin rău, așa că eu am sugerat să strângem restul smochinelor într-un coș. „Tu nu trebuie să te amesteci”, a spus David. „Eleanor nu suportă să vadă că
smochinele se irosesc, când în lume sunt oameni care mor de foame. Nu-i așa, draga mea? Așa că o să le mănânce ea singură pe toate”. Apoi mi-a zâmbit larg și a adăugat „Oricum, e mult prea pretențioasă în privința mâncării, nu ți se pare?”
— Uau! spuse Bridget. Și te mai duci să stai la oamenii ăștia?
Taxiul trase în fața terminalului, iar Nicholas putu să evite întrebarea. Un hamal în uniformă maro îl zări imediat și se grăbi să le ia bagajele. Nicholas VP - 33
rămase blocat pentru o clipă, ca un om sub un duș fierbinte, între taximetristul recunoscător și hamalul stăruitor care îi spuseră în același timp „șefule”. Nicholas știa, ca și ei, că asta e ceea ce se cheamă „un aranjament civilizat”.
Povestea cu smochinele îmbunătățise enorm concentrarea lui Bridget.
Chiar și după ce urcară în avion și își găsiră locurile, ea încă își amintea ce ar fi vrut ca Nicholas să-i explice.
— Oricum, de ce-ți place tipul ăsta? Adică, ăsta e un obicei al lui, să
umilească ritualic oamenii sau ceva?
— Păi, mi s-a spus, dar eu nu am asistat la asta, că a pus-o pe Eleanor să ia lecții de la o prostituată.
— Nu se poate, spuse Bridget admirativ, rotindu-se pe scaunul ei.
Perveeers.
O stewardesă le aduse două pahare cu șampanie, scuzându-se pentru mica întârziere. Avea ochi albaștri și pistrui și îi zâmbi mieros lui Nicholas, care prefera aceste fete oarecum drăguțe de la Air France stewarzilor roșcați absurzi și bonelor prost îmbrăcate din avioanele englezești. Simți un nou val de oboseală de la aerul procesat, presiunea ușoară din urechi și de pe pleoape, deșertul de plastic de culoarea biscuiților din jurul lui și gustul sec și acid al șampaniei.
Însuflețirea pe care o emana Bridget îl readuse puțin la viață, dar încă nu-i explicase ce-l atrăgea la David. Și nici nu era o întrebare pe care ar fi ținut neapărat s-o exploreze. David făcea pur și simplu parte din lumea care conta pentru Nicholas. Chiar dacă nu-ți plăcea de el, era un om impresionant.
Însurându-se cu Eleanor, David ștersese orice urmă a sărăciei care constituia marea lui slăbiciune socială. Până de curând, soții Melrose dăduseră câteva dintre cele mai frumoase petreceri din Londra.
Nicholas își ridică bărbia de pe perna pentru gât. Voia să alimenteze candidul apetit al lui Bridget față de acea atmosferă de perversiune. Reacția ei la povestea cu smochinele deschisese niște posibilități pe care el nu știa cum să le exploateze, însă chiar și numai posibilitățile erau antrenante.
— Înțelegi, îi spuse el, David a fost un prieten mai tânăr al tatălui meu, iar eu sunt un prieten mai tânăr al lui. Obișnuia să mă viziteze la școală, iar duminica mă scotea la prânz la Compleat Angler.
Nicholas simțea cum interesul lui Bridget se risipește în fața acestui portret sentimental.
— Dar ceea ce cred că m-a fascinat a fost aerul lui de damnare. În copilărie cânta strălucitor la pian, apoi a făcut reumatism și n-a mai putut să
cânte. A câștigat o bursă la Balliol, dar a plecat după o lună. Tatăl lui l-a obligat să se înroleze în armată, dar a plecat și de acolo. A făcut studii de VP - 34
medicină, dar nu s-a deranjat s-o practice. După cum vezi, suferă de un neastâmpăr aproape eroic.
— Pare mai degrabă o pacoste, spuse Bridget.
Avionul se apropia încet de pista de decolare, în timp ce echipajul de cabină mima umflarea vestelor de salvare.
— Până și fiul lor e rezultatul unui viol, spuse Nicholas, urmărindu-i reacția. Dar nu trebuie să spui nimănui asta. Eu știu doar pentru că Eleanor mi-a povestit într-o seară, când era foarte beată și plângea. A refuzat la nesfârșit să se culce cu David, pentru că nu suporta să o atingă, dar într-o seară el a placat-o ca la rugby pe scări și a prins-o cu capul între stâlpii balustradei. Bineînțeles că, juridic vorbind, violul conjugal nu există, dar David e propria lui lege.
Motoarele începură să mugească.
— Vei descoperi, pe parcursul vieții tale, bubui Nicholas, trecând apoi la tonul lui amuzant, deoarece își dăduse seama că spusele lui păreau pompoase, așa cum și eu am descoperit pe parcursul vieții mele, că astfel de oameni, chiar dacă sunt, poate, distructivi și cruzi față de cei care le sunt cei mai apropiați, posedă adesea o vitalitate care îi face pe ceilalți să pară
monotoni prin comparație.
— Ah, Dumnezeule, las-o baltă, spuse Bridget.
Avionul prinse viteză și se înălță, cutremurându-se, spre cerul englezesc alburiu.
VP - 35
5.
În timp ce Buick-ul lui Eleanor aluneca pe deasupra drumurilor secundare lente către Signes, cerul era aproape senin, cu excepția unui nor răzleț care se evapora în fața soarelui. Anne vedea, prin cadrul colorat al parbrizului, cum marginile norului se răsucesc și se topesc din cauza căldurii. Mașina fusese deja prinsă în spatele unui tractor portocaliu cu o remorcă plină de ciorchini vineții prăfuiți; mărinimos, șoferul le făcuse semn să treacă. Aerul condiționat din interiorul mașinii răcea încet atmosfera.
Anne încercase să-i smulgă cheile, dar Eleanor spusese că nimeni altcineva nu conducea mașina ei. Acum, curenții de aer rece făceau ca pericolele șofatului ei să pară mai îndepărtate.
Era abia ora unsprezece și pe Anne n-o încânta perspectiva zilei lungi care o aștepta. După ce făcuse greșeala s-o întrebe ce mai făcea Patrick, se instalase o tăcere stânjenitoare, apăsătoare. Anne avea sentimente materne față de Patrick, ceea ce nu s-ar fi putut spune despre mama lui.
— De ce cred oamenii că îmi face plăcere să mă întrebe ce mai face Patrick sau ce mai face David? Nu știu ce fac, doar ei știu, se răstise Eleanor.
Anne fusese uluită. Trecuse mult timp până când ea să încerce iar:
