— Nu e soția lui, spuse ea. Nicholas a părăsit-o pe Georgiana, care a fost soția numărul trei, dar încă nu s-a însurat cu cea de acum. Numele ei e Bridget. Cred că ne-am întâlnit în Londra, dar nu mi-a lăsat o impresie foarte puternică.
Anne coborî la parter, îmbrăcată într-o rochie albă de bumbac aproape imposibil de deosebit de cămașa de noapte albă de bumbac pe care și-o scosese. Victor reflectă cu satisfacție că Anne încă părea suficient de tânără
pentru a-i sta bine într-o astfel de rochie de fetiță. Rochiile albe accentuau seninătatea înșelătoare pe care fața ei lată, pomeții înalți și ochii calmi și negri o dădeau deja înfățișării ei. Anne intră cu pas ușor în încăpere.
Eleanor, în schimb, îl făcea pe Victor să se gândească la remarca lui Lady Wishfort, „Dar sunt de-a dreptul jupuită; arăt ca un perete vechi și scorojit”.
— Bun, spuse Anne, atunci putem pleca oricând vrei, Eleanor. O să te descurci cu prânzul, Victor?
— Știi cum sunt filosofii, noi nu băgăm în seamă astfel de lucruri. Și pot foarte bine să mă duc la Coquière să-mi iau un cotlet de miel cu sauce Béarnaise.
VP - 27
— Béarnaise? spuse Anne. Cu miel?
— Bineînțeles. Felul de mâncare care l-a lăsat pe sărmanul duce de Guermantes atât de flămând că s-a grăbit să se ducă la cină și n-a mai avut timp să discute cu îndoielnica fiică a lui Swann aflată pe moarte.
Anne îi zâmbi lui Eleanor și întrebă;
— Tu primești la tine acasă Proust, în loc de micul dejun?
— Nu, dar îl primim destul de des în loc de cină, răspunse Eleanor.
După ce cele două femei își luară la revedere, Victor se întoarse spre frigider. Avea toată ziua la dispoziție ca să avanseze cu munca lui și se simți brusc extraordinar de flămând.
VP - 28
4.
— Doamne, mă simt groaznic, gemu Nicholas, aprinzând veioza de pe noptiera lui.
— Puișor, spuse Bridget somnoros.
— Ce facem azi? Nu-mi mai amintesc.
— Mergem în sudul Franței.
— A, da. Ce coșmar! La cât e avionul?
— La douăsprezece și ceva. Ajunge la trei și ceva. Cred că e o diferență de o oră sau cam așa ceva.
— Pentru numele lui Dumnezeu, termină odată cu „ceva”!
— Scuze.
— Dumnezeu știe de ce-am stat atât de târziu azi-noapte. Femeia aia din dreapta mea era absolut îngrozitoare. Presupun că cineva i-a spus cu mult timp în urmă că are o bărbie drăguță, așa că s-a hotărât să-și ia încă una, și apoi încă una și încă una. Știi, înainte a fost căsătorită cu George Watford.
— Cu cine? întrebă Bridget.
— Cu cel pe care l-ai văzut weekendul trecut în albumul foto al lui Peter, care avea fața ca o cremă de zahăr ars după ce ai băgat prima dată lingura în ea, plină de mici crăpături.
— Nu toată lumea poate să aibă un iubit care e bogat și frumos, spuse Bridget, strecurându-se pe sub cearșafuri spre el.
— Uau, ia-o încetișor, iubito, ia-o încetișor, spuse Nicholas cu un accent despre care el credea că e din Newcastle.
Se dădu jos din pat și se târî pe covorul purpuriu, murmurând „Death and destruction”2, spre ușa deschisă a băii.
În timp ce Nicholas se ridica în picioare, Bridget îi privi critic trupul. În ultimul an se îngrășase mult. Poate că soluția nu erau bărbații mai în vârstă.
Douăzeci și trei de ani era o diferență mare, iar Bridget, care avea douăzeci, nu se molipsise încă de febra măritișului care le chinuia pe mai vârstnicele surori Watson-Scott, care galopau către al treizecilea an al vieților lor zăpăcite. Toți prietenii lui Nicholas erau niște zbârciți, iar unii dintre ei erau groaznic de plicticoși. Nu prea puteai să iei LSD cu Nicholas. Adică puteai; de fapt, Bridget luase LSD cu el, dar nu era la fel ca atunci când o făcea cu Barry.
Nicholas nu avea muzica potrivită, hainele potrivite, atitudinea potrivită. Lui 2 Piesă a trupei americane de rock Weezer.
VP - 29
Bridget îi părea foarte rău pentru Barry, dar o fată trebuia să aibă
întotdeauna mai multe posibilități.
Chestia cu Nicholas era că chiar era bogat și frumos și baronet, ceea ce era plăcut, într-un stil à la Jane Austen. Însă nu avea să treacă mult până
când oamenii o să înceapă să spună „Se vede că a fost cândva arătos”, iar altcineva o să răspundă mărinimos „A, nu, încă mai e”. În cele din urmă, probabil că avea să se mărite cu el și să devină a patra Lady Pratt. Apoi putea să divorțeze de el și să primească jumătate de milion de lire sterline sau cine știe cât, să-l păstreze pe Barry ca sclav sexual și să continue să se prezinte ca fiind Lady Pratt în magazine. Dumnezeule, era înspăimântător cât de cinică
putea fi uneori!
Bridget știa că Nicholas credea că sexul era ceea ce îi ținea împreună.
Fără îndoială, asta îi adusese laolaltă, la petrecerea la care se întâlniseră
