Bridget na găsea nimic de spus despre noile împrejurimi. Vedea prin geamul mașinii niște trepte late care coborau pe lângă o casă mare, cu obloane bleu. Glicina și caprifoiul se cățărau și se revărsau în diverse puncte ale părții laterale a casei, ca să întrerupă monotonia pietrei. Bridget avu impresia că mai văzuse toate aceste lucruri, care pentru ea aveau doar realitatea efemeră a unei reviste răsfoite rapid. Drogul o făcuse să se simtă
sexy. Tânjea să se masturbeze și se simțea străină de discuția care avea loc în jurul ei.
VP - 56
— François ar trebui să vină să vă ia bagajele, spuse Eleanor. Lăsați-le în mașină și o să vi le aducă el mai târziu.
— A, e în regulă, mă descurc cu bagajele, spuse Nicholas.
Voia să rămână câteva clipe singur cu Bridget în camera lor, ca să-i spună
„revino-ți”.
— Nu, serios, lasă-l pe François să le aducă, n-a avut nimic de făcut toată
ziua, spuse Eleanor, care nu voia să fie lăsată singură cu David.
Nicholas trebui să se mulțumească să își transmită dezaprobarea tăcută
spre Bridget, care coborî treptele încercând să evite crăpăturile dintre lespezi și nici măcar nu privi în direcția lui.
Când ajunseră în hol, Eleanor fu încântată de absența lui David. Poate că
se înecase în baie. Era prea frumos ca să spere așa ceva. Îi trimise pe Nicholas și pe Bridget pe terasă și se duse în bucătărie ca să-i ceară lui Yvette niște ceai. Pe drum bău un pahar cu brandy.
— Ai putea să faci din când în când puțină conversație ușoară? spuse Nicholas de îndată ce rămase singur cu Bridget. Încă nu i-ai adresat niciun cuvânt lui Eleanor.
— Bine, dragul meu, spuse Bridget, străduindu-se în continuare să nu calce în crăpături. Apoi se întoarse spre Nicholas și spuse într-o șoaptă
zgomotoasă: Ăsta e?
— Ce?
— Smochinul unde a pus-o să mănânce în patru labe.
Nicholas ridică privirea spre ferestrele de deasupra lui, amintindu-și conversațiile pe care le auzise din dormitorul lui ultima oară când fusese aici. Încuviință din cap și își duse degetul la buze.
Pământul de sub copac era plin de smochine. Unele erau reduse la o pată
neagră cu câțiva sâmburi, dar mai multe încă nu se descompuseseră și coaja lor mov, acoperită de o peliculă albă prăfoasă, era în continuare intactă.
Bridget îngenunche pe jos, ca un câine.
— Pentru numele lui Dumnezeu, mârâi Nicholas, sărind lângă ea.
Chiar în momentul acela, ușa salonului se deschise, și Yvette ieși afară cu o tavă cu cești și prăjituri. Aruncă doar o privire spre ceea ce se întâmpla, dar asta îi confirmă suspiciunea că englezii bogați aveau o relație ciudată cu regatul animalelor. Bridget se ridică în picioare, zâmbind afectat.
— Ah, fantastique de vous revoir, Yvette, spuse Nicholas.
— Bonjour, Monsieur.
— Bonjour, rosti Bridget drăgălaș.
— Bonjour, Madame, spuse Yvette energic, chiar dacă știa că Bridget nu era căsătorită.
— David! mugi Nicholas peste capul lui Yvette. Unde te ascundeai?
VP - 57
David flutură trabucul spre Nicholas.
— M-am pierdut în Surtees, explică el, ieșind pe ușă cu ochelarii închiși la culoare care să-l protejeze de surprize, și i se adresă lui Bridget, căreia îi uitase numele: Bună, draga mea. Ați văzut-o careva pe Eleanor? Am întrezărit niște pantaloni roz care dădeau colțul, dar n-au răspuns la numele acesta.
— Asta purta cu certitudine ultima oară când a fost văzută, confirmă
Nicholas.
— Rozul o prinde atât de bine, nu crezi? îi spuse David lui Bridget. Se potrivește cu culoarea ochilor ei.
— N-ar fi minunat să bem niște ceai? propuse Nicholas rapid.
Bridget turnă ceaiul, iar David se duse să se așeze pe zidul scund, la un metru distanță de Nicholas. În timp ce bătea ușor în trabuc, scuturând scrumul la picioarele lui, David observă un șir de furnici care avansau pe marginea zidului spre cuibul lor din colț.
Bridget le duse celor doi bărbați ceștile cu ceai, iar când se întoarse să-și ia și ea ceașca, David puse vârful aprins al trabucului lângă furnici, trecându-l în ambele direcții până unde putea să ajungă cu ușurință. Furnicile se răsuceau, torturate de căldură, și cădeau pe terasă. Înainte să cadă, unele se cabrau, încercând să-și repare trupurile distruse cu picioarele lor subțiri.
— Ce viață civilizată duceți aici, susură Bridget în timp ce se afunda din nou într-un șezlong bleumarin.
Nicholas își dădu ochii peste cap, întrebându-se de ce naiba o îndemnase să facă puțină conversație.
