— Vrei s-o chem pe mama ta? întrebă Anne.
— Bine, spuse Patrick.
VP - 87
— Bun, mă duc se chem imediat, zise Anne.
Când ajunse în sufragerie, îl auzi pe Nicholas spunându-i lui Victor:
— Înainte de cină, eu și David voiam să te întrebăm dacă John Locke chiar a spus că un om care și-a uitat crimele nu ar trebui pedepsit pentru ele.
— Da, chiar așa, spuse Victor. El susținea că identitatea personală
depinde de continuitatea memoriei. În cazul unei crime uitate, am pedepsi persoana greșită.
— Beau în cinstea acestei idei, spuse Nicholas.
Anne se aplecă spre Eleanor și îi spuse încet:
— Cred că ar fi bine să te duci la Patrick. E pe scară și vrea să te vadă.
— Mulțumesc, șopti Eleanor.
— Poate că ar trebui să fie invers, spuse David. De obicei, poți conta pe faptul că un om care își amintește crimele lui se pedepsește singur, în timp ce legea ar trebui să pedepsească persoana care e suficient de iresponsabilă
ca să le uite.
— Crezi în pedeapsa cu moartea? interveni Bridget.
— După ce a încetat să mai fie un eveniment public, nu, spuse David. În secolul al XVIII-lea, să asiști la spânzurarea cuiva era o ieșire în oraș reușită.
— Toată lumea se simțea bine: până și cel spânzurat, adăugă Nicholas.
— Distracție pentru întreaga familie, continuă David. Nu e asta expresia pe care azi o folosește toată lumea? Dumnezeu știe că eu asta îmi doresc mereu, dar probabil că o excursie din când în când la Tyburn5 mi-ar fi ușurat sarcina.
Nicholas chicoti. Bridget se întrebă ce era Tyburn. Eleanor zâmbi ușor și își împinse scaunul în spate.
— Sper că nu ne părăsești, draga mea, spuse David.
— Trebuie… mă întorc într-o clipă, murmură Eleanor.
— N-am înțeles bine: trebuie să te întorci într-o clipă?
— Trebuie să fac ceva.
— Ei, grăbește-te, grăbește-te, spuse David galant, fără conversația ta suntem pierduți.
Eleanor se duse la ușă exact când Yvette o deschise, cu o carafă din argint cu cafea.
— L-am găsit pe Patrick pe scări, spuse Anne. Părea destul de trist.
Ochii lui David fulgerară cu privirea spatele lui Eleanor, care se strecura pe lângă Yvette.
— Draga mea, spuse el. Apoi tonul lui deveni mai categoric: Eleanor!
5 Timp de mai multe secole, locul principal de execuție al criminalilor din Londra.
VP - 88
Eleanor se întoarse, cu dinții încleștați pe unghia degetului mare, încercând să găsească o priză bună. Atunci când nu fuma, își rodea adesea unghiile deja scurte.
— Da? spuse ea.
— Credeam că am convenit să nu te duci imediat la Patrick de fiecare dată
când plânge și se smiorcăie.
— Dar a căzut mai devreme și poate că s-a rănit.
— În cazul acesta, spuse David cu o seriozitate subită, poate că are nevoie de medic.
David puse palmele pe masă, ca pentru a se ridica.
— A, nu cred că e rănit, spuse Anne ca să-l oprească.
Avea sentimentul că nu și-ar ține promisiunea față de Patrick dacă, în locul mamei, l-ar trimite pe tatăl lui.
— Vrea doar să fie alinat, continuă ea.
