— Nu, mergi în jurul cvartalului o vreme. Du-mă la intersecția lui Sixth și B.
— Ce-ți tlebe în jurul cvartalului?
Șoferul murmură o înjurătură chinezească, dar porni în direcția indicată.
Patrick trebuia să testeze heroina pe care tocmai o cumpărase, înainte de a părăsi complet zona. Rupse una din pungulițe și turnă pulbere în scobitura VP - 38
de pe dosul palmei, lângă tendonul degetului mare ridicat. Duse minuscula cantitate de pulbere albă la nas și o aspiră.
O, Doamne! Era oribilă. Patrick se prinse de nasul care îl ustura. La dracu’, căcat, futu-i!
Era un amestec groaznic de detergent și barbiturice. Praful de curățat dădea amestecului o notă de amărăciune autentică, iar barbituricele ofereau un ușor efect sedativ. Existau și unele avantaje, bineînțeles. Puteai să iei zece pungulițe din astea pe zi și să nu devii niciodată dependent. Puteai să fii arestat avându-le asupra ta și să nu fii acuzat de posesie de heroină. Slavă
Domnului că nu și-o injectase, usturimea prafului de curățat i-ar fi pârjolit venele. Ce căuta acolo, să cumpere de pe stradă? Trebuia să fie nebun. Ar fi trebuit să încerce să dea de Chilly Willy și să-l trimită la Loretta. Cel puțin în pachețelele ei impermeabile erau niște urme de heroină.
Totuși, nu avea să arunce mizeria asta până nu era sigur că putea să facă
rost de ceva mai bun. Taxiul ajunse la intersecția lui Sixth și C.
— Oprește aici, spuse Patrick.
— Nu așteptare aici, strigă șoferul, cu o izbucnire subită de ciudă.
— Ah, bine, atunci du-te dracu’, spuse Patrick.
Aruncă o bancnotă de zece dolari pe locul din dreapta șoferului și se dădu jos. Trânti portiera și porni energic spre Seventh Street. Mașina se desprinse scrâșnind de trotuar. După ce aceasta plecă, Patrick își dădu seama de liniștea în care pașii lui păreau să răsune pe trotuar. Era singur. Dar nu pentru mult timp. La următorul colț, un grup de aproximativ o duzină de dealeri stăteau în față la Bargain Grocery Store.
Patrick încetini și unul dintre bărbați, care îl văzuse primul, se desprinse de grup și traversă strada cu pas vioi și musculos. Era un negru extraordinar de înalt, cu o geacă roșie strălucitoare.
— Ce mai faci? îl întrebă el pe Patrick.
Fața lui era perfect netedă, pomeții înalți, iar ochii largi îi păreau saturați de indolență.
— Bine, spuse Patrick. Dar tu?
— Foarte bine. Ce cauți?
— Poți să mă duci la Loretta?
— Loretta, repetă alene bărbatul negru.
— Sigur.
Patrick era iritat de încetineala acestuia și își imagină, în timp ce pipăia cartea din buzunarul paltonului, că o scoate ca pe un pistol și îl doboară pe dealer cu prima și ambițioasa ei propoziție, „Există o singură problemă
filosofică cu adevărat serioasă: sinuciderea”.
— Cât cauți? întrebă dealerul, ducând nonșalant mâna la spate.
VP - 39
— Doar de cincizeci de dolari, spuse Patrick.
Dintr-odată, pe cealaltă parte a străzii se produse agitație și Patrick, văzu cum o siluetă oarecum familiară șontâcăie agitat spre ei.
— Nu-l înțepa, nu-l înțepa, strigă noul personaj.
Patrick îl recunoscu acum: era Chilly, ținându-și pantalonii. Chilly sosi poticnit, cu răsuflarea tăiată.
— Nu-l înțepa, repetă el, e omul meu.
Negrul înalt zâmbi ca și cum totul ar fi fost o întâmplare foarte amuzantă.
— Urma să te înțep, spuse el, arătându-i cu mândrie lui Patrick un cuțit mic. N-am știut că-l știi pe Chilly!
— Ce mică-i lumea, spuse Patrick epuizat.
Se simțea complet detașat de amenințarea pe care acest bărbat susținea că o reprezintă și nerăbdător să-și vadă de treaba lui.
— Exact, spuse bărbatul înalt, din ce în ce mai exuberant. Îi întinse mâna lui Patrick, după ce îndepărtă cuțitul. Pe mine mă cheamă Mark. Dacă ai vreodată nevoie de ceva, întreabă de Mark.
Patrick îi strânse mâna și îi zâmbi ușor.
— Salut, Chilly, spuse el.
— Unde-ai fost? întrebă Chilly mustrător.
— A, în Anglia. Hai la Loretta.
