— E medicament, omule, medicament, repetă Pierre.
— Ei, sunt complet vindecat, șopti Pierre cu un zâmbet misterios.
Totul avea să fie în regulă. Un foc de cărbune într-o noapte furtunoasă, o ploaie care nu-l putea atinge răpăind la fereastră. Fuioare făcute din fum și fum care se transforma în bălți strălucitoare. Gânduri care licăreau la granița unei halucinații letargice.
Patrick se scărpină la nas și redeschise ochii. Da, pe baza fermă oferită de heroină, putea să scoată note înalte din cocaină toată noaptea, fără să
capoteze complet.
Dar pentru asta trebuia să fie singur. Cu droguri bune, singurătatea nu era doar suportabilă, era indispensabilă.
— E mult mai subtilă decât aia persană, spuse el răgușit. O curbă ușoară
și constantă… ca o, ca o carapace lustruită de țestoasă.
— E cea mai tare heroină din lume, spuse Pierre simplu.
VP - 52
— Da, spuse Patrick tărăgănat, e groaznic că în Anglia aproape că nu se găsește.
— Ar trebui să vii să stai aici.
— Bună idee, spuse Patrick amabil. Apropo, cât e ceasul?
— Unu și patruzeci și șapte.
— Dumnezeule, ar fi bine să mă culc, spuse Patrick, băgând cu atenție seringile în buzunarul interior. M-am bucurat mult să te văd iar. O să te caut cât de curând.
— Bine, spuse Pierre. Sunt treaz noaptea asta, mâine și mâine-seară.
— Perfect, spuse Patrick dând din cap.
Își luă sacoul și paltonul. Pierre se ridică, descuie cele patru zăvoare, deschise ușa și îl lăsă să iasă.
VP - 53
7.
Patrick se lăsă pe spătarul scaunului. Tensiunea i se șterse din piept.
Pentru o clipă, amuți. Dar în curând în trupul lui se instală un personaj nou care îi trase umerii în spate și îi scoase burta în față, lansându-l într-o altă
postură de mimă compulsivă.
Grăsanul (dându-și scaunul pe spate, ca să facă loc burții imense): „Mă
văd silit să vorbesc, domnule, cu adevărat. Silit e un termen moderat în situația de constrângere în care mă găsesc în această chestiune. Povestea mea este una simplă, povestea unui om care nu a iubit înțelept, ci prea mult”.
(Își șterge o lacrimă de la colțul ochiului.) „Un om care a mâncat nu din lăcomie, ci din pasiune. Mâncatul, domnule – nu vreau să ascund asta –, a fost viața mea. În ruinele acestui trup bătrân sunt ascunse urmele unora dintre cele mai delicioase mâncăruri gătite vreodată. Atunci când caii au început să se prăbușească sub încărcătura mea, cu picioarele strivite sau plămânii inundați de propriul sânge, sau am fost obligat să renunț la chinul zadarnic de a mă introduce între scaunul și volanul unei mașini, m-am consolat cu reflecția că greutatea mea fusese câștigată, și nu doar
«adăugată». Firește, am cinat în Les Bains și Les Baux, dar am cinat și în Quito și Khartoum. Iar când cumpliții yanomami mi-au oferit un fel de mâncare din carne de om, n-am îngăduit pudorii mele să mă împiedice să
cer a treia porție. În niciun caz, domnule”. (Zâmbește melancolic.) Bona (vorbind iritat): „Carne de om, zău așa! Ce-o să urmeze? Ai fost întotdeauna un băiat straniu.
— Ah, taci din gură, țipă Patrick tăcut, mergând pe covorul verde uzat și întorcându-se brusc.
Gary (ridicând ochii spre cer, cu un oftat slab și fermecător): „Numele meu este Gary, eu voi fi chelnerul dumneavoastră în seara aceasta. În meniul special de astăzi avem mâncare de carne de om și un frison de cocaină
Columbiană fără sodiu, așezat pe un pat de heroină albă chinezească «Wild Baby»”.
Pete Bloke: „Dar n-aveți și niște faină?”
Dna Bloke: „Da, vrem faină”.
Reclamă la faină (pe tema muzicală din Coronation Street): „Când eram io tânăr era superb. Mă duceam la dealer, luam juma dă uncie dă cocaină și patru grame dă heroină, comandam o ladă dă șampanie de la Berry Bros., VP - 54
duceam fata la Mirabilla și încă îmi rămânea rest dă la un farthing. Alea au fost vremurile bune”.
Își pierdea controlul într-un mod periculos. Fiecare gând sau sugestie de gând adopta o personalitate mai puternică decât a lui.
— Te rog, te rog, fă-i să înceteze, murmură Patrick ridicându-se și începând să umble prin cameră.
Ecou Batjocoritor: „Te rog, te rog, fă-i să înceteze”.
Bona: „Știu eu cum e cu aristocrația și cu apucăturile ei murdare”.
Excitatul Apatic (râzând dezarmant): „Ce apucături murdare, bonă?”
