Taci!
Ah Quee era obligat să lucreze în exclusivitate la mina Aurora; prin contract, nu avea dreptul să obţină profit decât din minereul extras în acel lot de exploatare. După ce topise aurul scos din rochiile Annei şi gravase pe fiecare lingou cuvântul
„Aurora”, Ah Quee predase metalul la staţia de colectare din colonie pentru a fi înregistrat şi cântărit. Totuşi, când în prima săptămână din ianuarie s-a publicat bilanţul trimestrial al minei Aurora, Ah Quee a descoperit şocat că aurul predat de el nu fusese înregistrat pe numele lotului. Cineva îl furase din seiful staţiei de colectare.
Mannering împinse arma mai tare în tâmpla lui Ah Quee şi,
din nou, zbieră la el să-i răspundă, rostind diverse înjurături, prea vulgare pentru a fi reproduse aici.
Ah Quee îşi umezi buzele. Cu bruma de engleză pe care o ştia, nu putea povesti tot ce ştia el; se concentră să-şi amintească
puţinele cuvinte englezeşti pe care le învăţase.
— Ghinionist, spuse el în cele din urmă. Foarte ghinionist.
— Eşti ghinionist, aha, ai dreptate, zbieră Mannering. Şi în curând vei fi şi mai ghinionist.
Îl lovi peste obraz cu patul revolverului, după care apăsă
ţeava armei în tâmpla chinezului, forţându-l să-şi aplece capul într-o parte.
— E timpul să începi să te gândeşti la soarta ta, Johnny Quee. E timpul să te gândeşti cum să faci ca să scapi de ghinioane. Fiindcă eu o să te împuşc. O să-ţi fac o gaură în cap, cu oamenii ăştia doi de faţă, ca martori. Asta o să fac!
Însă Charlie Frost era deja foarte agitat, iar glasul care se auzi acum în cameră era al lui:
— Încetează imediat, spuse el.
— Taci din gură, Charlie.
— Nu tac deloc, ripostă Frost. Pune jos arma aia, s-a-nţeles?
— Nici în ruptul capului.
— L-ai zăpăcit de tot!
— Aiurea!
— Ba da!
— Vorbesc singura limbă pe care o înţelege.
— Ia verifică mai bine, ai agenda în buzunar!
Frost avea perfectă dreptate. După câteva clipe, ca un fel de concesie, Mannering luă revolverul de la tâmpla lui Ah Quee. Dar nu puse arma în toc. Se opri un moment, cântărind arma în palmă, apoi o ridică din nou şi o îndreptă nu spre Ah Quee, ci spre Ah Sook, care, dintre cei doi chinezi, ştia englezeşte mai bine. Cu ţeava pistolului aţintită drept spre faţa lui Ah Sook, Mannering zise:
— Vreau să ştiu dacă la Aurora s-a găsit o vână de aur şi vreau adevărul. Întreabă-l.
Ah Sook transmise întrebarea lui Mannering în cantoneză, iar Ah Quee răspunse pe îndelete. Aurarul relată toată povestea minei de aur Aurora – constant măsluită de Mannering –, de când fusese cumpărată de Staines; explică motivul pentru care alesese iniţial să topească câştigurile lui săptămânale, iar ulterior, să inscripţioneze lingourile cu numele minei la care era repartizat să lucreze; îl asigură pe Ah Sook că Aurora, din câte
ştia el, nu valora absolut nimic, şi că, de şase luni, cu ce scosese el de-acolo de-abia dacă putuse să îşi acopere cheltuielile.
Mannering se foia de pe un picior pe altul, cu un aer fioros. În tot acest timp, Holly se învârtea prin cameră cu botul deschis, de parcă zâmbea, şi plesnea veselă din coadă. Charlie întinse braţul în jos, lăsând-o să-i lingă mâna.
— Nu pepită, traduse Ah Sook, când Ah Quee termină de vorbit. Nu vână de aur. Ah Quee zice că Aurora e mină sterilă.
— Atunci înseamnă că minte cu sfruntare, spuse Mannering.
— Dick! zise Frost. Tu însuţi ai spus că Aurora e neproductivă.
— Bineînţeles că e neproductivă! zbieră Mannering. Şi-atunci de unde naiba a ieşit tot aurul ăla – aurul topit de păgânul ăsta împuţit chiar în camera asta? E în cârdăşie cu Crosbie Wells? Ia întreabă-l!
Scutură pistolul aţintit spre Ah Sook, care spuse, după ce verifică răspunsul cu Ah Quee:
— El nu cunoaşte Crosbie Wells.
Ah Sook ar fi putut cu uşurinţă să-i comunice lui Mannering informaţiile pe care le avea – informaţii care îl aduseseră, de fapt, în acea după-amiază acasă la Ah Quee, căruia voia să-i ceară
sfatul –, însă nu era de acord cu tehnica de interogare folosită de Mannering şi considera, de aceea, că magnatul nu merita un răspuns lămuritor.
— Cum rămâne cu Staines atunci? îi zise Mannering lui Ah Sook. Cum rămâne cu Emery Staines? insistă el, şi furia lui căpătă accente de disperare. Aha: numele ăsta îl ştii, nu-i aşa, Johnny Quee! Păi, bineînţeles că îl ştii! Hai, întreabă-l: unde e Staines?
Ah Sook îi transmise lui Ah Quee întrebarea, cum procedase şi înainte.
— El nu ştie, spuse Ah Sook din nou, când Ah Quee termină
de vorbit.
Mannering îşi ieşi din sărite.
