— Ce? zise Lauderback.
— Nimic, spuse Balfour.
(Dar nu era deloc nimic! Nu concepea ca un individ să
primească laude – fie ele oricât de distante – pentru ceea ce nu era meritul lui.)
— Ce e? spuse Lauderback din nou. De ce-ai forăit aşa pe nări?
— Păi, fa şi tu socoteala, spuse Balfour. Scânduri pentru spânzurătoare. Fier pentru gard. Pietre pentru temelie. Douăzeci de muncitori cu simbrie zilnică.
— Şi ce-i cu asta?
— Cu bani de la buget, pe naiba! răbufni Balfour. Banii ăia vin, precis, din altă parte – din altă sursă! Fă şi tu calculul în minte!
Lauderback îşi întoarse privirea spre el.
— O investiţie privată? Asta vrei să spui?
Balfour ridică din umeri. Ştia prea bine că George Shepard finanţase construirea penitenciarului cu banii din comisionul obţinut de Harald Nilssen la vânzarea proprietăţii lui Crosbie Wells, însă jurase să păstreze secretul la întrunirea lor de la Hotelul Coroana, iar lui nu-i plăcea să-şi încalce promisiunile.
— Investiţie privată, ziceai? insistă Lauderback.
— Uite ce e, spuse Balfour. Nu vreau să-mi încalc un jurământ. Nu vreau să calc pe nimeni pe bătătură. Dacă ai de gând să faci un popas la Seaview, nu strică să-ţi bagi un pic nasul pe-acolo. Asta-i tot ce spun. Bagă un pic nasul pe-acolo şi s-ar putea să te mai dumireşti niţel.
— De-asta vrei tu să pleci acasă mai devreme? îl descusu Lauderback. Ca să nu te întâlneşti cu Shepard? S-a întâmplat ceva între voi doi?
— Nu! spuse Balfour. Nu, deloc. Mi-a dat şi mie cineva o informaţie, atâta tot.
— O informaţie? Cine, adică?
— Nu pot să spun.
— Haide, Tom, zău aşa! Nu face pe grozavul cu mine. La ce te-ai referit, de fapt?
Balfour reflectă câteva clipe, mijind ochii peste adâncitura văii spre versanţii sălbatici din est. Calul lui era un pic mai scurt
în picioare decât iapa neagră a lui Lauderback, şi, din cauză că şi el era mai scurt în picioare decât Lauderback, umerii lui se vedeau cu cel puţin treizeci de centimetri mai jos decât umerii celuilalt, chiar şi când şi-i trăgea spre spate, cum făcea acum.
— E logic ce-ţi spun eu, pricepi? zise el. Douăzeci de muncitori pe şantier, lucrând simultan? Toate materialele de construcţie achitate cu banul jos? Păi, nu aşa sunt plătite fondurile de la Consiliu. Ştii şi tu asta foarte bine! Mai mult ca sigur, Shepard are la dispoziţie bani peşin.
— Şi-atunci, eu ce să cred – că e „logic” raţionamentul tău sau că ţi-a dat cineva informaţia?
— E logic raţionamentul meu.
— Prin urmare, nu ţi-a dat nimeni nicio informaţie.
— Ba da, mi-a dat, explodă Balfour înfierbântat. Dar puteam la fel de bine să deduc şi singur. Asta vreau să spun: puteam la fel de bine să-mi dau seama singur.
— Şi-atunci ce rost a mai avut toată treaba?
— Care treabă?
— Să-ţi dea cineva informaţia.
Balfour se încrunta furios.
— Nu ştiu ce tot îndrugi tu acolo, zise el. E complet lipsit de sens ce spui tu.
Dar ce spunea Lauderback nu era deloc lipsit de sens, iar Balfour ştia asta.
— Complet lipsit de sens, Tom, ripostă Lauderback, este ca ţie să ţi se dea o informaţie secretă despre un penitenciar! Ce treabă are Balfour Shipping cu fondurile publice şi cu modul în care sunt ele cheltuite? Ce treabă ai tu cu o investiţie privată –
doar dacă nu e vreo altă tărăşenie la mijloc!
Balfour scutură din cap.
— M-ai înţeles greşit, zise el.
— Ceva legat de vreo ticăloşie, poate, spuse Lauderback. O
investiţie privată – la schimb cu ce?
— Nu, nu, zise Balfour. Nu-i asta.
— Atunci, ce?
Cum Balfour nu răspunse imediat, Lauderback adăugă:
