— Bine, atunci – vezi, spuse doamna Wells şi râse.
Ah Sook nu înţelesese niciun cuvânt din dialogul lor. Se întoarse spre Anna şi se încruntă puţin, ca să-i dea de înţeles că
trebuia să-i explice.
— O şedinţă de spiritism, spuse Anna, dar degeaba.
Ah Sook scutură din cap. Nu cunoştea acele cuvinte.
— Hai să facem o probă, spuse doamna Wells. Vino, vino în colţ, aici. Anna, adu-i o pernă pe care să şadă. Sau poate un taburet ar părea mai ascetic? Nu, o pernă mai bine: în felul ăsta poate să-şi plieze picioarele, cum fac orientalii. Da, vino aici – mai încolo – mai încolo. Acolo.
Îl împinse pe Ah Sook în jos, forţându-l să se aşeze pe pernă, şi făcu câţiva paşi în spate, ca să aprecieze ce impresie lăsa din cealaltă parte a camerei. Apoi mişcă aprobator din cap, cu un aer încântat.
— Da, zise ea. Vezi, Anna? Nu ţi se pare perfect? Cât de solemn e! Mă întreb dacă nu i-am putea cere să fumeze o pipă –
rotocoalele de fum din jurul capului lui ar arăta minunat, efectiv.
Numai că mie mi se face rău de la fum în încăperi închise.
— Nu şi-a dat consimţământul încă, spuse Anna.
Doamna Wells părea vag iritată; nu obiectă însă la această
observaţie, ci se apropie de Ah Sook, surâse privind în jos spre el, cu mâinile în şolduri.
— Îl cunoşti pe Emery Staines? rosti ea clar şi răspicat.
Emery Staines? Îl cunoşti?
Ah Sook încuviinţă din cap. Îl cunoştea pe Emery Staines.
— Bun, spuse femeia. Noi o să-l aducem aici. Diseară. Şi o să
vorbim cu el. Emery Staines – aici.
Şi arătă spre duşumea cu mâna ei mirosind a lămâie.
O undă de dumirire lumină chipul lui Ah Sook. Excelent: pesemne că prospectorul fusese găsit – viu şi nevătămat! Asta era o veste bună.
— Foarte bine, spuse el.
— Diseară, zise doamna Wells. Aici, la Norocul Drumeţului.
În această cameră. Petrecerea va începe la şapte; şedinţa de spiritism, la zece.
— Diseară, spuse Ah Sook holbându-se la ea.
— Exact. Vei fi aici. Vei veni. Vei sta jos, aşa cum stai acum.
Da? Oh, Anna – oare a înţeles? Nu-mi dau seama; chipul lui e ca o statuie imobilă. Vezi de unde mi-a venit ideea cu Statuia Vie!
Pe îndelete, Anna îi explică lui Ah Sook că Lydia îl poftea, în acea seară, la o întâlnire cu Emery Staines. Folosi sintagma
„şedinţă de spiritism” de câteva ori; Ah Sook, care nu avusese niciun motiv de a învăţa vreodată acele cuvinte, deduse din context că era vorba despre o adunare sau o întrunire regizată
dinainte, la care fusese invitat să participe şi Emery Staines.
Mişcă din cap, în semn că pricepuse. Anna explică apoi că Ah Sook era poftit să revină în acea seară şi să-şi ocupe locul pe perna din colţ, exact în poziţia în care şedea acum. Fuseseră
invitaţi şi alţi bărbaţi. Aceştia urmau să se aşeze în cerc, iar Emery Staines avea să stea în picioare, în centrul camerei.
— A înţeles asta? spuse doamna Wells. A înţeles?
— Da, zise Ah Sook şi apoi, ca să-i demonstreze, adăugă: O
şedinţă de spiritism cu Emery Staines diseară.
— Excelent, exclamă doamna Wells zâmbindu-i de parcă ar fi fost un copil precoce, care învăţase pe de rost un sonet, altfel spus, cu o admiraţie care era un pic bănuitoare şi cumva forţată.
— O târfă în doliu şi un mistic răsăritean, continuă ea. E
absolut perfect; mă trec fiori de plăcere doar gândindu-mă!
Bineînţeles, spiritismul nu este o tradiţie orientală – asta ca răspuns la întrebarea de mai devreme a Annei –, dar nu am spus
eu în fiecare zi, de două săptămâni încoace, că în acest domeniu ambianţa este garanţia reuşitei? Prezenţa lui Ah Sook ne va prinde foarte bine.
Anna privi în altă parte şi spuse încet:
