— Ia te uită! – domnul Sook, spuse el uluit. Şi domnul Quee!
Cei doi chinezi se holbau şi ei la el. Şedeau cu picioarele încrucişate sub corp, fiecare de o parte şi de cealaltă a căminului, machiaţi pe faţă cu un strat gros de fard unsuros.
— Îi cunoşti pe aceşti oameni? spuse doamna Wells.
Mannering îşi recapătă stăpânirea de sine.
— Doar din vedere, zise el. Am destul de multe afaceri cu chinezii, iar băieţii ăştia sunt nişte figuri cunoscute din Kaniere.
Ce mai faceţi, flăcăilor?
— Bună seara, spuse Ah Sook. Ah Quee nu spuse nimic.
Expresia lor era de nedesluşit sub machiajul de pe faţă, care le exagera trăsăturile, lungindu-le colţurile ochilor, accentuându-le rotunjimea obrajilor.
Mannering se întoarse spre doamna Wells.
— Adică cei doi joacă un rol în şedinţa de spiritism? I-ai angajat dumneata?
— Acela a trecut pe-aici după-amiază, explică doamna Wells arătând spre Ah Sook. Şi mi-a venit ideea că prezenţa lui ar putea da un anumit parfum şedinţei de spiritism din această
seară. A acceptat să revină şi, dând curs acestei invitaţii, mi-a mai făcut un bine: l-a adus şi pe prietenul lui. Trebuie să-mi dai
dreptate că efectul este incomparabil mai reuşit cu doi decât cu unul. Îmi place când există o axă de simetrie în cameră.
— Unde este Anna? întrebă Mannering.
— Oh, e sus, zise doamna Wells. De fapt, dumneata, domnule Mannering, mi-ai dat ideea. M-am inspirat din spectacolul Senzaţii din Orient. Cu un pic de iz oriental, faci sală
plină întotdeauna! Am văzut de două ori spectacolul – o dată de la galerie şi o dată din stal.
Mannering se încruntase.
— Şi când o să coboare?
— Nu înainte de şedinţa de spiritism, spuse doamna Wells.
Mannering sări ca ars.
— Cum, nu vine la petrecere? O să lipsească de la petrecere?
Doamna Wells se întoarse cu spatele ca să aranjeze paharele pe bufet.
— Da, răspunse ea.
— De ce nu vine? insistă Mannering. Ştii că există pe puţin zece bărbaţi care ard de nerăbdare să schimbe o vorbă cu ea?
Oamenii ăştia îşi prăpădesc leafă pe-o săptămână ca să intre aici, şi asta doar pentru Anna. Eşti nebună s-o ţii sus, pricepi?
— Anna trebuie să se pregătească pentru şedinţa de spiritism. Nu vreau să-şi tulbure echilibrul.
— Baliverne, spuse Mannering.
— Poftim? zise doamna Wells răsucindu-se.
— Am spus că astea-s baliverne. O ţii deoparte fiindcă ai un motiv.
— Ce vrei să insinuezi?
— Anna Wetherell era cea mai reuşită dintre fetele mele, spuse Mannering. Am stat deoparte trei săptămâni, din respect pentru Dumnezeu ştie ce, dar acum vreau să vorbesc cu ea.
Chestia asta cu tulburarea echilibrului e o prostie, şi ştim amândoi asta.
— Consider că trebuie să-ţi reamintesc că este vorba de un domeniu în care dumneata nu ai experienţă.
— Experienţă! pufni Mannering cu dispreţ. Până acum trei săptămâni, o durea în cot pe Anna de tulburarea echilibrului!
Astea-s baliverne, doamnă Wells. Cheam-o jos imediat.
Doamna Wells se trase înapoi.
— Trebuie să-ţi reamintesc, de asemenea, domnule Mannering, că eşti musafir în casa mea.
— Asta nu-i casă, asta-i o afacere. Am plătit trei şilingi având certitudinea că Anna va fi aici.
— Nu ţi s-a dat o asemenea certitudine.
— Asta-i culmea! explodă Mannering, care începuse să se enerveze cumplit. Îţi mai dau un sfat, doamnă Wells, şi ţi-l dau pe gratis: în lumea spectacolului, dai publicului ceea ce a plătit să vadă, iar dacă nu faci asta, vei suferi consecinţele nemulţumirii tuturor. Scria în ziar că Anna va fi aici.
