— Scria în ziar că va fi prezentă la şedinţa de spiritism, ca asistentă a mea.
— Cu ce-o ai la mână?
— Sunt sigură că nu înţeleg la ce ce referi.
— De ce a acceptat chestia asta – să stea sus, singură, pe întuneric?
Doamna Wetherell ignoră întrebarea.
— Domnişoara Wetherell, spuse ea, a învăţat să descifreze cărţile de tarot, o artă pentru care s-a dovedit că are un adevărat talent. După ce mă voi convinge că a ajuns să stăpânească
perfect aceste secrete, îşi va face reclamă în West Coast Times, oferindu-şi serviciile, iar în acel moment dumneata, la fel ca toţi cetăţenii din Hokitika, veţi fi bine-veniţi să stabiliţi o întâlnire cu ea.
— Şi voi plăti de-o să mă sparg pentru acel privilegiu, nu?
— Sigur că da, spuse doamna Wells. Mă mir cum de-ai putut să te aştepţi la altceva.
Ah Sook se uita la doamna Wells, Ah Quee se uita la Mannering.
— Este revoltător, spuse Mannering.
— Poate că nu mai doreşti să participi la petrecere, spuse doamna Wells. Dacă este aşa, trebuie doar să spui, iar cu îţi voi da banii înapoi, în întregime.
— Ce rost are s-o ţii la etaj?
Văduva râse.
— Haide, zău aşa, domnule Mannering! Suntem în aceeaşi branşă de activitate, după cum ai subliniat chiar dumneata deja; nu-i nevoie să-ţi explic de-a fir a păr ce şi cum.
— Ba nu, explică-mi de-a fir a păr, zise Mannering. Haide, explică-mi.
Dar doamna Wells nu-i mai dădu alte lămuriri; se uită la el câteva clipe, apoi spuse:
— De ce-ai venit la petrecere astă-seară?
— Ca să vorbesc cu Anna. Şi ca să-mi evaluez concurenţa. Pe dumneata.
— Prima dintre aceste ambiţii nu se va realiza, aşa cum am
spus foarte clar deja, cât priveşte ce-a de-a doua ambiţie, pe aceasta ţi-ai realizat-o deja. Prin urmare, aşa stând lucrurile, nu văd ce motiv ai avea să mai rămâi aici.
— Ba o să mai stau, spuse Mannering.
— De ce?
— Ca să nu te scap din ochi, de-aia.
— Am înţeles, spuse doamna Wells uitându-se lung la el.
Cred că există şi un alt motiv pentru care ai decis să vii la petrecerea din seara aceasta – un motiv pe care nu mi l-ai împărtăşit şi mie, deocamdată.
— O! Şi care ar putea fi acela, mă rog? întrebă Mannering.
— Din păcate, nu pot decât să ghicesc, zise doamna Wells.
— Păi hai, dă-i drumul, ghiceşte. Asta e jocul tău, nu?
Ghiceşte-mi viitorul.
Lydia Wells îşi lăsă capul într-o parte, studiindu-l pe Mannering. Apoi spuse brusc, pe un ton categoric:
— Nu, de data asta, cred că nu voi da glas prezicerilor mele.
Mannering rămase cu gura căscată, iar după o clipă doamna Wells îşi făcu auzit râsul ei cristalin şi, ridicând capul, îşi împreună mâinile strâns la piept. Rugându-l pe Mannering să o scuze, îi explică amabilă că angajase pentru acea seară două
chelneriţe de la Star & Garter, care să-i servească pe oaspeţi la petrecere, iar fetele nu primiseră încă instrucţiunile cuvenite: aşteptau în bucătărie, foarte răbdătoare, iar ea voia să meargă
imediat să stea de vorbă cu ele. Îl pofti pe Mannering să îşi toarne ceva de băut din carafele de pe bufet şi să se simtă ca acasă, după care, acestea fiind zise, ieşi vijelios din cameră, lăsându-l pe Mannering să se holbeze în urma ei, roşu la faţă.
După ce uşa se închise, se răsuci furios spre Ah Sook.
— Şi tu ce cauţi aici, de fapt?
— Să-l văd pe Emery Staines, spuse Ah Sook.
— Ai nişte întrebări pentru el, presupun.
— Da.
