— Dar băiatul care lucrează la dumneata? spuse el.

Nilssen scutură din cap:

— Nu, el nu ştie.

— Cineva de la bancă, poate.

— Nu, a fost un acord privat, şi Shepard are singurul exemplar al documentului, oftă Nilssen. Bun, uite, îmi pare rău că am sărit aşa lai dumneata – că te-am întrebat, înţelegi – şi că

te-am suspectat. Dar ştiam că eşti omul lui Lauderback... şi, în

fine, trebuia să fiu sigur.

— Normal, aşa e...! Bineînţeles!

Nilssen încuviinţă din cap cu un aer abătut. Se uită prin uşa deschisă de la sufragerie la mulţimea de dincolo... la Pritchard, care era cu un cap mai înalt decât toţi bărbaţii din cameră..., la Devlin, care stătea de vorbă cu Clinch..., la Löwenthal, care discuta cu Frost..., la Mannering care îşi umplea paharul dintr-o carafa de pe bufet şi râdea cu poftă la o glumă spusă de cineva.

— Stai un pic, spuse brusc Balfour. Ziceai că Shepard pomenea în scrisoare de Lauderback şi Lydia Wells.

— Da, spuse Nilssen cu un aer jenat. A făcut publică, practic, aventura lor amoroasă, spunând că Lauderback trebuia să aducă

explicaţii în privinţa ei. Asta înseamnă...

— Dar de unde naiba ştie Shepard de relaţia lor? îl întrerupse Balfour. Nu pot crede că Lauderback ar fi...

— I-am spus eu, explodă Nilssen. Mi-am încălcat jurământul.

Oh, domnule Balfour – mă avea la mână, ştia că ascund ceva, aşa că am cedat. Eram încolţit, nu mai ştiam ce să fac. Ai tot dreptul să fii furios pe mine. Ai tot dreptul, nu mă supăr.

— Nicidecum, spuse Balfour, căruia această mărturisire îi adusese o stranie uşurare sufletească.

— Acum, Lauderback va afla că dumneata i-ai trădat încrederea, continuă amărât Nilssen. Şi mâine dimineaţă toată

suflarea omenească din Westland va şti că doamna Wells a fost amanta lui, şi din cauza asta va pierde, poate, locul din Parlament, şi toate astea sunt din cauza mea. Îmi pare groaznic de rău, efectiv, crede-mă.

— Ce altceva i-ai mai spus? întrebă Balfour. Despre Anna...

şi despre şantaj... şi despre rochii cumva?

— Nu! exclamă Nilssen de-a dreptul şocat. Şi nici despre Carver, absolut nimic. Nu i-am spus decât că doamna Wells a fost amanta lui Lauderback. Atâta tot. Dar acum George Shepard s-a apucat să scrie la ziar – şi o să afle toată lumea.

— Păi, asta nu contează, spuse Balfour bătându-l amical pe umăr. Asta nu contează! George Shepard ar fi putut afla chestia asta de oriunde. Dacă Lauderback o să mă întrebe, o să-i spun că n-am schimbat două vorbe cu Shepard în viaţa mea, ceea ce este perfect adevărat.

— Îmi pare teribil de rău, spuse Nilssen.

— Nu trebuie, spuse Balfour bătându-l prieteneşte pe spate.

Nu trebuie.

— Eşti foarte amabil să spui asta, zise Nilssen.

— Mă bucur să fiu de ajutor, spuse Balfour.

— Dar tot nu ştiu cine m-a turnat lui Lauderback, de fapt, spuse Nilssen după o clipă. Va trebui să mai întreb, presupun.

Oftând, se întoarse din nou să cerceteze figurile celor veniţi la petrecere.

— Auzi, domnule Nilssen, m-am gândit la ceva, spuse Balfour. Apropo de... de... în fine, apropo de nimic, de fapt. Ştii, data viitoare când voi avea vreo comandă pe comision, data viitoare când îmi va mai apărea aşa ceva pe birou, mă gândesc să

nu mai apelez la domnul Cochran. Ştii că eu lucrez cu el de multă vreme, dar, în fine, mă gândesc dacă nu e timpul să fac o schimbare. Socotesc că toţi vom avea nevoie, după chestia asta, de un om pe care să ne putem bizui. Un om de încredere. Cum ziceam, de-acum încolo, eu cu dumneata voi colabora în afaceri.

Fără să se uite la Nilssen, începu să scotocească după un trabuc în buzunarul de la haină.

— E foarte drăguţ din partea dumitale, spuse Nilssen privind lung spre Balfour, după care, mişcând lent din cap, se întoarse cu faţa spre uşă.

Balfour găsi un trabuc, îl desfăcu din ambalaj, smulse vârful cu gura şi puse ţigara între dinţi; apoi scăpără un chibrit, înclinându-l ca focul să prindă, şi apropie flacăra de capătul dreptunghiular al trabucului. Pufăi din el de trei ori, umflându-şi obrajii; apoi stinse chibritul, îşi trase trabucul din gură şi îl întoarse invers, ca să se asigure că tutunul ardea bine.

*

— Domnule Clinch.

— Da, zise Clinch. Ce e?

— Am o întrebare, zise Tauwhare.

— Păi, pune-o atunci.

— De ce-ai cumpărat casa lui Crosbie Wells?