Puse două pahare unul peste celălalt, le luă aşa în palma lui imensă şi îi făcu semn lui Devlin să deschidă uşa.

În curtea din Tabăra Poliţiei era pustiu, frig şi întuneric.

Toate clădirile de vizavi aveau obloanele închise, lumea se culcase; vântul încetase odată cu lăsarea serii, iar acum domnea o tihnă aproape desăvârşită, ca tăcerea aşternută peste luciul

neclintit al unui iaz. Singurele zgomote veneau de la fluturii de noapte, care se izbeau de globul de sticlă atârnat de un suport fixat pe zid, lângă intrare. De fiecare dată când un fluture nimerea haotic în flacără, se producea o mică explozie de lumină, urmată de un miros înţepător şi înecăcios, când trupul ardea.

Shepard puse paharele pe balustradă şi turnă în amândouă.

— Margaret a fost soţia fratelui meu, zise el dându-i un pahar lui Devlin şi golindu-l pe celălalt. Fratele meu mai mare.

Jeremy. M-am însurat cu ea după ce Jeremy a murit.

— Mulţumesc, murmură Devlin luând paharul şi apropiindu-l de nas, ca să simtă mirosul băuturii.

Temnicerul fusese modest: whisky-ul era mai mult decât acceptabil, în Hokitika, o sticlă de Kirkliston costa optsprezece şilingi, şi de două ori mai mult când nu prea se găseau băuturi spirtoase pe piaţă.

— La calul bălan, spunea temnicerul. Aşa se numea localul.

O tavernă pe lângă docurile din Darling Harbour. A fost împuşcat în tâmplă.

Devlin sorbi din whisky. Avea gust de fum şi un pic de mucegai; îl ducea cu gândul la carne afumată, cărţi noi, hambare şi trifoi.

— Şi aşa, m-am însurat eu cu soţia lui, continuă Shepard turnându-şi din nou în pahar. Era datoria mea morală să fac asta. Vezi dumneata, domnule reverend, eu nu sunt ca fratele meu, nici ca temperament, nici ca preferinţe. El era un destrăbălat. Nu vreau să mă laud prin contrast cu el, însă

diferenţa dintre noi a fost foarte des remarcată. Şi asta încă din copilăria noastră. Eu nu ştiam practic nimic despre căsnicia lui cu Margaret. Ea era ospătăriţă. Nicidecum o frumuseţe, după

cum ştii. Dar m-am însurat cu ea. Mi-am făcut datoria. M-am însurat cu ea şi am avut grijă de ea în pierderea suferită.

Împreună, am aşteptat procesul.

Devlin clătina tăcut din cap, holbându-se la whisky, în timp ce învârtea păhărelul în mână. Se gândea la Sook Yongsheng, care zăcea rece şi ţeapăn pe podea, în casă, mânjit cu vacs pe bărbie şi pe gât, cu sprâncenele îngroşate, ca un clovn.

— Bietul Jeremy, ce brută era, spuse Shepard. Niciodată nu l-am admirat şi, din câte ştiu eu, nici el nu m-a admirat vreodată.

Era un mare scandalagiu. Mă aşteptam ca, mai devreme sau mai târziu, o încăierare dintr-asta să-i fie fatală, mai ales că, foarte des, sărea la bătaie. Iniţial, când am aflat că a fost ucis, nici nu m-am mirat prea mult.

Goli paharul din nou şi îl umplu la loc. Devlin aştepta ca Shepard să reia povestirea.

— Johnny chinezul, el i-a făcut felul. Jeremy îl călcase în picioare pe stradă, umilindu-l probabil. Gălbejitul s-a întors să se răzbune. L-a găsit pe fratele meu dormind, aghesmuit de băutură, într-o cameră închiriată deasupra tavernei. A luat pistolul lui Margaret de pe noptieră, i-a pus lui frate-meu ţeava la tâmplă, şi asta a fost. Pe urmă a încercat să fugă, bineînţeles, dar în prostia lui n-a ajuns mai departe de marginea cheiului, unde l-a înhăţat un sergent şi l-a aruncat în închisoare chiar în acea noapte. Procesul a fost programat după şase săptămâni.

Din nou, Shepard îşi goli paharul. Devlin era uimit; nu-l mai văzuse niciodată bând decât la masă sau când înghiţea o tărie ca leac. Poate că moartea lui Ah Sook îl bulversase de-a binelea.

— Ar fi fost de aşteptat ca procesul să fie simplu şi clar, continuă temnicerul, destul de congestionat la faţă deja, dar turnându-şi pentru a patra oară în pahar. În primul rând, desigur, suspectul era un orezar, în al doilea rând, avusese toate motivele să îi vrea răul fratelui meu. În al treilea rând, nu ştia nicio boabă de engleză, ca să se poată apăra în instanţă. Nimeni nu se îndoia de faptul că orezarul era vinovat. Toţi auziseră

detunătura împuşcăturii. Toţi îl văzuseră când o luase la fugă.

Dar pe urmă vine Margaret Shepard pe banca martorilor. Noua mea soţie, nu uita. Eram căsătoriţi de nicio lună. Se aşază jos şi iată ce spune: soţul meu nu a fost ucis de chinezul acela. Soţul meu s-a omorât cu mâna lui, iar eu ştiu asta, fiindcă am fost de faţă când s-a sinucis.

Devlin se întreba dacă Margaret Shepard asculta din casă.

— Nimic nu era adevărat în mărturia ei, spuse temnicerul. O

născocire, de la cap la coadă. A minţit. Sub jurământ. A pângărit memoria soţului ei răposat – memoria fratelui meu, spunând că

era un sinucigaş... şi totul doar pentru a-l proteja pe netrebnicul ăla de chinezoi, scăpându-l de pedeapsa pe care o merita.

Autorităţile l-ar fi pus în ştreang, fără nicio umbră de îndoială.

L-ar fi spânzurat, negreşit. Era crima săvârşită de el, iar el scăpa nepedepsit.

— De unde eşti atât de sigur că nevasta dumitale nu spunea adevărul? întrebă Devlin.

— De unde sunt atât de sigur? repetă Shepard luând sticla din nou. Fratele meu nu avea porniri sinucigaşe, zise el. De-asta sunt atât de sigur. Mai vrei un pic?

— Te rog, spuse Devlin întinzând paharul.

Rar avea ocazia să simtă gustul whisky-ului.

— Văd că ai îndoieli, domnule reverend, spuse Shepard în timp ce turna. Dar asta e singura explicaţie: Jeremy nu avea porniri sinucigaşe, Cum nu am nici eu.

— Dar ce motiv avea doamna Shepard să mintă sub jurământ, în instanţă?

— Ţinea la el, răspunse sec Shepard.

— La acest chinez, preciză Devlin, ca să fie sigur.

— Da, spuse Shepard. La răposatul domn Sook. Avuseseră o relaţie înainte. Îţi dai seama că eu habar n-aveam. Când am aflat, era deja soţia mea.

Devlin sorbi din whisky. Tăcură câteva momente, privind afară la contururile cenuşii ale clădirilor din faţă.

— N-ai pomenit nimic de Francis Carver, spuse Devlin după

un timp.

— O – Carver, repetă Shepard rotind paharul între degete.

Da.

— Care e legătura lui cu domnul Sook? întrebă Devlin ca să îi dea ghes mai departe.

— Se cunoşteau de mult, spuse Shepard. Exista o animozitate între ei. O dispută legată de negoţ.

Asta ştia şi Devlin deja.

— Şi?

— L-am pândit pe Sook tot timpul, după incidentul din Darling Harbour. Mi-a zis cineva azi-dimineaţă că Ah Sook şi-a cumpărat un pistol de la prăvălia de pe strada Coloniei, aşa că