— Nu prea bine, oricum.

— Nu contează, nu contează, spuse femeia vârând scrisoarea înapoi în mânecă. Oh, dar sunt extrem de îngrijorată din cauza domnişoarei Mackay, săraca de ea. Groaznic de îngrijorată! Cum adică, a promis clar că va veni în această zi, cu această navă...

ca acum să aflu de la dumneata că nici măcar nu s-a îmbarcat pe vas! Eşti absolut sigură totuşi? Eşti absolut sigură că nu a fost nicio tânără la bordul vasului?

— Sunt sigură că există o explicaţie simplă, spuse Anna.

Poate s-a îmbolnăvit în ultimul moment. Sau poate a mai trimis o scrisoare, în care îşi cerea scuze că nu dădea curs promisiunii,

dar acea scrisoarea s-a rătăcit.

— Ce amabilă eşti că încerci să mă consolezi! spuse femeia mângâind-o pe mână din nou. Şi ai dreptate: trebuie să fiu raţională şi să nu mai cad pradă gândurilor negre. Doar că mă

îngrijorez cumplit când mă gândesc să nu i se fi întâmplat ceva rău. — Sunt sigură că totul se va rezolva cu bine, zise Anna.

— Ce copil bun eşti, spuse femeia mângâind-o. Mă bucur nespus că am avut ocazia să cunosc o fată aşa de dulce şi de drăguţă ca dumneata. Doamna Wells este numele meu: doamna Lydia Wells.

— Domnişoara Anna Wetherell, spuse aceasta, făcând o reverenţă.

— Doamne, dar ce-o fi în capul meu? Mă frământ pentru soarta unei fete care călătoreşte singură când, de fapt, stau de vorbă cu o tânără care este exact în aceeaşi situaţie, spuse doamna Wells zâmbind. Dar cum se face că dumneata ai întreprins acest voiaj de una singură, fără să te însoţească

nimeni, domnişoară Wetherell? Pesemne că eşti logodită cu vreun căutător de aur de-aici!

— Nu sunt logodită, spuse Anna.

— Poate ai venit ca urmare a unei solicitări primite, cineva care te-a chemat să vii – tatăl dumitale, sau vreo altă rudă...!

Anna scutură din cap.

— Am venit ca să o iau de la capăt, atâta tot.

— Păi, să ştii că ai ales locul cel mai bun pentru a face acest pas, spuse doamna Wells. Toată lumea începe o viaţă nouă în această ţară; pur şi simplu, nu se poate altfel! Dar chiar eşti complet singură?

— Complet singură.

— Ce dovadă de curaj din partea dumitale, domnişoară

Wetherell – un curaj extraordinar! Mă bucur să aud că nu ai dus lipsă de companie feminină pe timpul voiajului, dar acum aş vrea să ştiu dacă ţi-ai rezervat cazare aici, în Dunedin. Există o sumedenie de hoteluri cu renume prost în acest oraş. O persoană

aşa de drăguţă ca dumneata are nevoie de un sfat bun de la cineva bine intenţionat.

— Vă mulţumesc pentru grija pe care mi-o arătaţi, spuse Anna. Intenţionam să mă opresc la pensiunea doamnei Penniston; într-acolo voi porni în această după-amiază.

Femeia părea îngrozită.

— La pensiunea doamnei Penniston?! exclamă ea.

—

Mi-a

recomandat

cineva

localul,

spuse

Anna

încruntându-se. Dumneavoastră nu mi l-aţi recomanda?

— Ah, nu, nicidecum! spuse doamna Wells. Orice hotel sau pensiune din oraş, eventual, da, însă nu la doamna Penniston!

Este o femeie foarte vulgară, domnişoară Wetherell. O femeie foarte vulgară. Trebuie să înveţi să te fereşti de asemenea persoane, crede-mă.

— O, spuse Anna, luată prin surprindere.

— Spune-mi încă o dată de ce ai venit la Dunedin, zise doamna Wells vorbindu-i cu căldură acum.

— Am venit mânată de goana după aur, zise ea. Toată lumea spune că găseşti mai mult aur într-o colonie decât în pământ. Mă

gândeam să mă stabilesc în colonie.

— Intenţionezi să îţi găseşti de lucru – ca ospătăriţă, poate?

— Da, ştiu să servesc la bar, spuse Anna. Am lucrat într-un hotel. Sunt o persoană serioasă şi cinstită.

— Ai vreo recomandare de la cineva?

— Da, doamnă, o recomandare foarte bună. De la Hotelul Empire de pe strada Union, în Sydney.

— Excelent, zise doamna Wells şi o măsură din cap până-n picioare, zâmbind.

— Dacă spuneţi să nu mă duc la doamna Penniston... începu Anna, dar doamna Wells o întrerupse brusc.

— O! strigă ea. Am găsit soluţia perfectă pentru a rezolva ambele noastre dileme – a dumitale şi a mea! Tocmai mi-a venit ideea! Domnişoara Mackay, despre care îţi povesteam, a plătit chiria pe o săptămână, dar nu a venit, deşi a achitat camera în avans. O să iei dumneata camera! Da, vii dumneata în locul domnişoarei Mackay şi stai la pensiunea mea până o să-ţi găsim un serviciu şi vei putea trăi pe picioarele dumitale.

— Sunteţi foarte amabilă, doamnă Wells, spuse Anna păşind îndărăt, dar n-aş putea accepta... Nu vreau să profit de bunătatea dumneavoastră!

— Oh, gata, lasă obiecţiile, spuse doamnă Wells luând-o de braţ pe Anna. Când vom fi cele mai bune prietene, domnişoară

Wetherell, vom privi înapoi la această zi şi vom spune că a fost o întâmplare fericită că am avut şansa să ne întâlnim astfel! Eu cred cu convingere în puterea destinului! Şi în multe alte lucruri.

Dar ce-o fi în mintea mea să trăncănesc aşa, fără rost? Precis eşti lihnită de foame şi arzi de nerăbdare să faci o baie fierbinte.

Haide, vino, o să am eu grijă de tine, iar după ce te vei odihni, o să-ţi găsesc şi ceva de lucru.