— Dă-i drumul, spuse Shepard punându-şi mâinile în şolduri.
— Am venit din partea domnului Barnes. De la Brunton, Solomon & Barnes.
— Nu-l cunosc pe niciunul dintre aceşti oameni.
— Sunt comercianţi. Au un nou magazin, spuse Everard. Pe strada Coloniei. Doar că firma nu a fost pictată încă. Domnule, adăugă el grăbit.
— Continuă, spuse Shepard, tot cu mâinile în şold.
— Acum vreo două luni, aţi anunţat că aţi fi foarte recunoscător dacă am sta cu ochii pe un anumit chinez.
Shepard deveni foarte atent dintr-odată.
— Ţii minte corect.
— Am venit aici ca să vă raportez că un chinez a cumpărat un pistol azi-dimineaţă, spuse tânărul.
— De la prăvălia domnului Barnes, presupun.
— Da, domnule.
— Unde este chinezul acesta acum?
— Asta n-aş putea să vă spun, zise Everard. M-am văzut adineauri cu Barnes, care mi-a zis că a vândut un Kerr Patent unui chinez în dimineaţa aceasta, şi de aceea am venit direct la dumneavoastră. Nu ştiu dacă acel chinez e omul dumneavoastră
sau nu, dar eu m-am gândit să vă anunţ oricum.
Shepard nu îi adresă nici mulţumiri, nici complimente, pentru asta.
— Acum cât timp a avut loc vânzarea?
— Acum două ceasuri, cel puţin. Poate mai mult. Barnes zicea că tipul venise bine instruit la magazin: n-a vrut în ruptul capului să plătească mai mult de cinci lire pe pistolul ăla. Cinci lire fix, repeta el, de parcă îl învăţase cineva cum să spună. Nu a acceptat să fie taxat cu un preţ mai mare.
— Şi cum a plătit revolverul?
— Cu o hârtie de la bancă.
— Altceva?
— Da, zise Everard. A încărcat arma în prăvălie.
— Cine a încărcat-o?
— Barnes. La rugămintea chinezului.
Shepard mişcă mulţumit din cap.
— Foarte bine, spuse el. Bun, acum ascultă atent la mine. Te duci înapoi în Hokitika, domnule Everard, şi spui oricui îţi iese în cale că George Shepard e pe urmele unui chinez pe nume Sook.
Dă de ştire tuturor că cine îl vede azi în oraş pe Johnny Sook, indiferent cum sau unde, trebuie să mă cheme pe mine imediat.
— Veţi oferi o recompensă pentru prinderea chinezului?
— Nu pomeni de recompensă, dar nici nu nega, dacă
te-ntreabă careva.
Tânărul îşi umflă pieptul, plin de importanţă.
— Pot spune că sunt delegatul dumneavoastră?
Shepard nu răspunse numaidecât.
— Dacă îl găseşti pe Johnny Sook, zise el în cele din urmă, şi născoceşti o modalitate de a-l prinde fără prea multă tevatură, atunci promit să ignor metodele pe care le-ai folosit ca să pui mâna pe el. Asta e ce pot să-ţi spun.
— Vă înţeleg, domnule.
— Mai e un lucru pe care poţi să-l faci pentru mine, spuse Shepard. Cunoşti din vedere un tip pe nume Francis Carver?
— Omul cu cicatrice pe faţă.
— Exact, zise Shepard. Vreau să-i transmiţi un mesaj din partea mea. Îl găseşti la Hotelul Palace.
— Care-i mesajul, domnule?
— Povesteşte-i exact ce mi-ai spus şi mie, zise Shepard. Şi apoi spune-i să-şi pregătească pistoalele.
— Înseamnă că el e adjunctul dumneavoastră? se pleoşti Everard.
