— L-am întâlnit în Dunedin anul trecut, cam pe vremea asta, spuse Carver. Tocmai sosise cu vaporul de la Sydney şi voia să

înceapă să caute aur. M-am oferit să-l sponsorizez, iar el a acceptat.

— Ce presupunea această sponsorizare pentru fiecare în parte?

— Eu îi împrumutam suficienţi bani cât să poată demara activitatea de prospectare, iar în schimb el se obliga să îmi dea jumătate din acţiunile primei lui afaceri, cu dividende pe durată

nelimitată.

— Care a fost valoarea bănească exactă a sponsorizării dumneavoastră?

— I-am cumpărat bocceaua de drum şi nişte provizii. I-am achitat costul biletului de călătorie până pe Coastă. Avea o datorie de la jocurile de noroc în Dunedin: am plătit-o şi pe aceasta.

— Puteţi estima o valoare totală, vă rog?

— Cred că l-am finanţat cu opt lire sterline. Ceva în jurul acestei sume. El beneficia de fondurile necesare pe termen scurt, iar eu primeam un beneficiu pe termen lung. Asta era ideea.

— Care a fost prima afacere a domnului Staines?

— A cumpărat o bucată de teren de doi acri, cam la un kilometru şi jumătate de Kaniere, spuse Carver. Aurora, aşa se numea lotul. Mi-a scris din Hokitika după achiziţionarea terenului şi mi-a trimis toate documentele de la bancă.

— Cum v-au fost plătite dividendele de la Aurora?

— Prin bilete la ordin, girate de Banca Centrală.

— Şi cu ce frecvenţă se făceau aceste plăţi?

— La fiecare trimestru.

— Care a fost valoarea exactă a dividendelor pe care le-aţi primit în octombrie 1865?

— Opt lire şi ceva mărunţiş.

— Care a fost valoarea exactă a dividendelor pe care le-aţi primit în ianuarie 1866?

— Şase lire în cap.

— Pe ultimele două trimestre ale anului trecut aţi primit, aşadar, aproximativ paisprezece lire sterline, ca dividende.

— Este corect.

— În acest caz, rezultă că profitul net total al minei Aurora a fost înregistrat, probabil, la o valoare de aproximativ douăzeci şi opt de lire pe o perioadă de şase luni.

— Da.

— Domnul Staines v-a anunţat în vreun fel despre comoara de aur descoperită la mina Aurora de către chinezul John Quee?

— Nu.

— Cunoşteaţi cumva, la momentul falsificării, că domnul Staines măsluise raportul trimestrial aferent minei Aurora?

— Nu.

— Când v-aţi dat seama prima oară că aurul descoperit în coliba răposatului domn Wells provenea de la mina Aurora?

— Atunci când a aflat toată lumea, spuse Carver. Când

banca a publicat în ziar raportul asupra evaluării averii găsite, menţionând că minereul fusese descoperit deja topit, nu în stare brută, şi că plăcuţele erau inscripţionate.

Broham mişcă din cap, apoi, tuşind discret, schimbă

subiectul.

— În mărturia sa, domnul Staines a specificat că are o părere proastă despre dumneavoastră, domnule Carver.

— Tot ce se poate, dar mie nu mi-a spus niciodată nimic în acest sens, zise Carver.

— Aţi agresat-o pe domnişoara Wetherell în unsprezece octombrie, aşa cum susţine domnul Staines?

— Am pălmuit-o peste obraz, spuse Carver. Atâta tot.

Din sală, Moody auzi un murmur de dezaprobare.

— Ce v-a împins să o pălmuiţi peste obraz? întrebă Broham.

— A fost insolentă, zise Carver.

— Puteţi explica mai amănunţit?

— Am întrebat-o cum puteam ajunge într-un anumit loc, iar ea mi-a râs în nas, aşa că am pălmuit-o. A fost prima şi singura dată când am ridicat mâna la ea.

— Puteţi descrie întâlnirea, aşa cum v-o amintiţi, vă rog?

— Venisem cu treburi în Hokitika şi m-am gândit să mă duc în Kaniere, ca să arunc o privire la mina Aurora: tocmai primisem raportul trimestrial, din care constatasem că profitul era slab, aşa că voiam să mă lămuresc de ce. M-am întâlnit cu domnişoara Wetherell pe marginea drumului. Era drogată cu opiu şi vorbea aiurea. N-am putut să scot nimic de la ea, aşa că am încălecat pe cal şi mi-am văzut de drum.

— Domnul Staines a afirmat că domnişoara Wetherell a pierdut sarcina exact în acea zi.

— Eu nu ştiu nimic despre asta, spuse Carver. Când am văzut-o ultima oară, râdea prosteşte şi umbla pe şapte cărări. O

fi păţit ceva după ce am plecat eu.

— Vă mai amintiţi ce aţi întrebat-o în acea după-amiază?

— Da. Voiam să dau de Wells, spuse Carver.

— Şi de ce vă interesa să-l găsiţi pe domnul Wells?

— Aveam de discutat ceva personal cu el. Nu-l mai văzusem din mai, dar nu ştiam unde îl puteam găsi şi nici pe cine să