— Stai aşa, spuse Lauderback când Gascoigne se înclină
politicos, pornind spre ieşire. Unde-ţi închipui dumneata că pleci cu scrisoarea aceea?
— La bancă, zise Gascoigne, care nu suporta genul de bădărănie arogantă de care dăduse dovadă Lauderback. Am fost împuternicit de către domnul Garrity să înlesnesc o tranzacţie în numele său. Vă rog să mă scuzaţi.
Şi, din nou, se pregăti să iasă.
— Stai un moment, spuse Lauderback. Aşteaptă, ţi-am spus!
Exact în legătură cu această afacere am venit aici să cer o audienţă; nu te duci la bancă până nu voi fi spus eu ce am de spus!
Gascoigne se holba la el cu un aer glacial. Dându-şi seama că, probabil păşise cu stângul în această problemă, Lauderback zise:
— Nu vrei să mă primeşti dumneata în audienţă? Care-i numele dumitale?
— Gascoigne.
— Gascoigne zici? Da, am bănuit eu că eşti francez.
Şi Gascoigne acceptă să-i strângă mâna politicianului.
— Voi discuta cu dumneata atunci, spuse Lauderback, dacă
nu pot ajunge la judecător.
— Bănuiesc că aţi prefera să faceţi asta în particular, spuse Gascoigne, în continuare cu răceală.
— Da, bun. Voi aşteptaţi aici, zise Lauderback întorcându-se spre aghiotanţii lui. Revin în zece minute.
Gascoigne îl conduse în biroul judecătorului şi închise uşa.
Se aşezară pe scaunele cu spătar înalt din faţa mesei de lucru a judecătorului de pace.
— Perfect, domnule Gascoigne, spuse Lauderback numaidecât, aplecându-se în faţă. Uite, pe scurt, cum stau lucrurile. Toată această afacere este o înscenare. Eu n-am vândut niciodată Godspeed unui individ pe nume Crosbie Wells. Am vândut nava unui individ care mi-a spus că se numea Francis Wells. Dar numele era un pseudonim. Nu ştiam asta la momentul respectiv. Acest individ. Francis Carver. El a fost. El şi-a luat numele fictiv – Francis Wells –, iar eu lui i-am vândut corabia, sub acel nume. După cum se vede, şi-a păstrat numele de botez.
Doar numele de familie era schimbat. Adevărul este următorul: individul acesta a semnat actul de vânzare cu un nume fals, iar acest lucru contravine legii!
— Daţi-mi voie să verific dacă v-am înţeles corect, spuse Gascoigne prefăcându-se că era nedumerit. Francis Carver susţine că un individ pe nume Crosbie Wells a cumpărat Godspeed, iar dumneavoastră susţineţi că asta este o minciună.
— Este o minciună! spuse Lauderback. Este o scorneală
ordinară! Eu am vândut corabia unui individ numit Francis Wells.
— Care nu există.
— Era un nume fals, spuse Lauderback. Numele lui adevărat este Carver. Dar mie mi-a spus că numele lui era Wells.
— Francis Wells, sublinie Gascoigne, iar al doilea prenume al lui Crosbie Wells era Francis, iar Crosbie Wells există – în fine, a existat. Prin urmare, poate v-aţi înşelat în privinţa identităţii cumpărătorului. Diferenţa dintre Francis Wells şi C. Francis Wells nu este prea mare, din câte observ eu.
— De unde acest „C”? întrebă Lauderback.
— Am examinat exemplarul contractului de vânzare care mi-a fost trimis, spuse Gascoigne. A fost semnat de un C. Francis Wells.
— Asta în niciun caz!
— Ba da, din păcate, spuse Gascoigne.
— Atunci, a fost măsluit, zise Lauderback. A fost măsluit după consumarea faptului.
Gascoigne deschise plicul din mâna şi extrase din el actul de vânzare.
— La prima vedere, am crezut că scria doar „Francis Wells”.
Abia când m-am uitat mai de-aproape, am văzut cealaltă literă, legată caligrafic de „F”.
Lauderback se uită şi el, se încruntă şi privi mai de-aproape, iar atunci sângele îi năvăli în obraji.
— Caligrafic sau necaligrafic, spuse el stacojiu la faţă, cu un
„C” sau fără un „C”, nu contează, contractul acela de vânzare a fost semnat de ticălosul ăla de Francis Carver. L-am văzut cu ochii mei când a semnat!
— Aţi avut martori la perfectarea tranzacţiei?
Lauderback nu spuse nimic.
— Dacă nu aţi avut martori la perfectarea tranzacţiei, atunci va fi cuvântul dumneavoastră contra cuvântului lui, domnule Lauderback.
— Va fi adevărul împotriva minciunii!
