Ţinea pistolul lipit de şold, cu trupul întors pieziş, ca să
mascheze arma. Margaret nu-l văzuse încă.
O rafală de vânt suflă prin uşa deschisă, făcând să tremure şi să se onduleze pereţii interiori ai casei. Vântul mişca vizibil bucata de stambă întinsă ca un paravan despărţitor între odăi.
— Repede, zise ea. Repede, hai.
Îl trase iute în casă şi închise uşa.
— De ce-ai venit? şopti ea.
— Eşti o femeie foarte bună, Margaret.
— Nu, spuse ea boţindu-se la faţă. Nu.
— Eşti foarte bună, repetă Ah Sook mişcând convingător din cap.
— Mă pui într-o situaţie îngrozitoare, şopti ea. De unde ştii că
n-o să-i trimit vorbă lui George? Aşa s-ar cuveni să fac! Există un mandat de arestare, iar eu habar n-am avut, domnule Sook.
Habar n-am avut nici măcar că eşti aici până azi-dimineaţă. De ce-ai venit?
Mişcându-se încet, Ah Sook scoase la vedere pistolul pe care îl ţinea ascuns la spate.
Margaret îşi duse mâna la gură.
— Tu o să mă ascunzi, spuse el.
— Nu pot, zise doamna Shepard ţinând şocată mâna la gură
şi holbându-se la revolver. Nu-ţi dai seama ce-mi ceri, domnule Sook.
— Tu o să mă ascunzi până se întunecă, zise Ah Sook. Te rog.
Mişcă din buze de câteva ori, ca şi cum şi-ar fi muşcat din palmă, apoi, luându-şi brusc mâna de la gură, spuse:
— Unde o să te duci când se întunecă?
— Să-l omor pe Carver, zise Ah Sook.
— Carver...
Margaret gemu şi se îndepărtă cu paşi iuţi, mişcând din mână ca şi cum ar fi vrut să-i spună să ascundă revolverul.
Ah Sook nu se clinti.
— Te rog, Margaret.
— Nici în vis nu mi-aş fi închipuit că o să te mai văd vreodată, spuse ea. Nici în vis...
O întrerupse însă un ciocănit la uşă: era uşa din faţă, de data asta, din celălalt capăt al casei.
Margaret Shepard icni brusc; Ah Sook simţi că îi venea să
vomite. Femeia se repezi la el, împingându-l în piept cu amândouă mâinile:
— Mergi, şopti ea disperată. În dormitor. Bagă-te sub pat.
Ascunde-te. Mergi. Mergi. Mergi.
Îl împinse în dormitorul pe care îl împărţea cu temnicerul.
Era o odaie foarte ordonată, cu două scrinuri, un pat cu cadru de fier şi un singur verset biblic brodat pe o pânză prinsă în rama de
deasupra tăbliei patului. Ah Sook nu avu timp să se uite în jur.
Lăsându-se în genunchi, se strecură sub pat, ţinând pistolul în mână. Uşa se închise; în cameră se făcu întuneric. Ah Sook auzi paşi pe coridor, apoi un zgomot de zăvor. Se întoarse pe o rână.
Prin peretele de pânză de lângă el, un petic de lumină se mări şi un petic de întunecime păşi în acel centru luminos, adumbrindu-l. Ah Sook simţi subit răcoarea vântului.
— Bună ziua, doamnă Shepard. Îl caut pe soţul dumitale.
Este acasă?
Ah Sook încremeni. Cunoştea acea voce.
Pesemne că Margaret Shepard scuturase din cap, din moment ce Francis Carver spuse:
