Hai să bem un ceai împreună. Sunt nespus de fericit că ai venit.
— Mă bucur să aud asta, spuse Anna. Mi-era teamă să
nu-mi porţi ranchiună.
— Cum să-ţi port eu ţie ranchiună? zise Clinch. N-aş putea niciodată – dar de ce?
În clipa următoare, se dumiri brusc:
— Vei contesta recursul făcut de văduvă privind acea comoară.
Anna încuviinţă din cap.
— Există un document prin care eu sunt numită
moştenitoare.
— Zău? zise Clinch tresărind în sinea lui. Semnat cum trebuie, în regulă?
— A fost găsit în sobă. În soba lui Crosbie Wells. Cineva a vrut să ardă actul.
— Dar e semnat?
— Sunt două mii de lire sterline, zise Anna. O, Edgar, tu ai fost întotdeauna ca un tată pentru mine, ţie pot să-ţi povestesc tot. A vrut să mi-i dea în dar mie! Două mii de lire, cadou pentru mine, toţi banii deodată. Mă iubeşte. N-a încetat nicio clipă să mă
iubească!
— Cine? întrebă Edgar Clinch, pe un ton amar, dar răspunsul îl ştia deja.
*
În timp ce se ducea înapoi la redacţia ziarului, pe strada Weld, Löwenthal se auzi strigat din spate. Întorcându-se, îl văzu pe Dick Mannering venind spre el cu o gazetă împăturită sub braţ.
— Am o ştire de senzaţie pentru tine, Ben, spuse Mannering.
Deşi, poate ai aflat-o deja. Vrei să auzi o ştire de senzaţie?
Löwenthal se încruntă, cu un aer absent.
— Spune.
— Se zvoneşte că George Shepard a obţinut un mandat de arestare pe numele domnului Sook. Se pare că domnul Sook a venit azi-dimineaţă în Hokitika şi a cumpărat un revolver militar cu banii jos! Ei, ce zici de asta?
— Are de gând să-l folosească?
— Păi, altminteri de ce să-ţi cumperi o armă, dacă nu ai de gând s-o foloseşti? răspunse vesel Mannering. Nu m-ar mira să
asistăm la împuşcături în plină zi pe stradă! împuşcături – ca la americani!
— Am şi eu o ştire, spuse Löwenthal cotind împreună pe strada Revell şi îndreptându-se spre sud. Tot un zvon – şi la fel de senzaţional ca al tău.
— Despre domnul Sook al nostru?
— Despre domnul Staines al nostru, spuse Löwenthal.
*
Quee Long tăia legume pentru supă în coliba lui din Chinatown când auzi un tropot de copite apropiindu-se şi apoi pe cineva strigând de-afară. Se duse la uşă şi, cu o mână, trase la o parte perdeaua din pânză de sac.
— Hei, tu, zise din prag tipul care tocmai descălecase. Ai primit o citaţie de la judecătorie. Am ordin să te duc la Tribunalul din Hokitika.
Quee Long ridică mâinile:
— Nu Ah Sook, spuse el. Ah Quee.
— Las’ că ştiu foarte bine cine eşti, spuse omul. Cu tine am treabă. Hai, fuga, mişcă-te. E o şaretă afară. Vino.
— Ah Quee, spuse chinezul din nou.
— Ştiu cine eşti. Este vorba despre o comoară pe care ai scos-o de la Aurora.
— Arahura? spuse Ah Quee înţelegând greşit.
— Exact, zise omul. Hai odată, mişcă-te. Ţi-a trimis citaţie un domn John Fellowes, în numele Judecătoriei de pace.
*
După ce a plecat de la Banca Centrală, domnul Fellowes i-a făcut o vizită lui Harald Nilssen la Nilssen & Co. L-a găsit pe negustorul comisionar în biroul lui, întocmind un bilanţ contabil pentru George Shepard. Era o muncă anostă, aşa că Nilssen s-a bucurat să poată face o pauză, adică s-a bucurat până când avocatul i-a dat contractul ars pe margini, semnat de Emery Staines şi Crosbie Wells. În momentul acela, Nilssen s-a făcut livid la faţă.
