— Este magistrat, răspunse Staines.

— Şi e competent?

Tânărul oftă, împingându-şi un pic capul spre ceafă.

— O... da, presupun că e competent. Cum să-l descriu pe tatăl meu? Este un om care citeşte mult şi este bine văzut în profesia lui, dar are o viziune bizară asupra lucrurilor. De exemplu: mi-a spus că moştenirea mea constă doar în vioara şi aparatul lui de ras, afirmând că un om care vrea să-şi croiască

un drum în viaţă nu are nevoie decât de un bărbierit curat şi de un instrument cu care să facă muzică. Cred că a stipulat exact aşa în testamentul lui, lăsându-i mamei tot restul averii. E un ins cam ciudat.

— Hm, zise Carver.

Era ultimul mic dejun pe care îl luau împreună la Hotelul Hawthorn. A doua zi dimineaţă, goeleta Blanche pleca spre

Hokitika, iar barcul Godspeed, proaspăt reparat şi călăfătuit, urma să ridice ancora spre Melbourne câteva ceasuri mai târziu.

— Ştii, adăugă Staines spărgând coaja oului. Este prima oară

de când am debarcat în Dunedin, când cineva m-a întrebat cu ce se ocupă tatăl meu; în schimb, am fost întrebat pe puţin de zece ori unde intenţionez să fac avere şi mi s-au oferit tot felul de sponsorizări, ca să nu-ţi mai spun de câte ori am fost întrebat ce vreau să fac cu banii după ce strâng suficientă avere! Ce ciudat să spui aşa – „avere”! E ca şi cum ai bagateliza importanţa cuvântului.

— Da, zise Carver, cu ochii pe o pagină a ziarului Otago Witness.

— Aştepţi pe cineva? întrebă Staines.

— Ce? spuse Carver fără să ridice privirea.

— Nimic, doar că de zece minute tot citeşti ştirile de navigaţie, spuse Staines. Şi aproape nici nu te-ai atins de mâncare.

— Nu aştept pe nimeni, spuse Carver.

Întoarse pagina ziarului şi începu să citească ştirile transmise de pe terenurile aurifere.

Se aşternu tăcerea. Carver stătea cu ochii în ziar; Staines îşi termina oul. Exact când Staines se pregătea să se ridice de la masă şi să se retragă, uşa se deschise şi înăuntru apăru un curier.

— Domnul Francis Carver, strigă el.

— Eu sunt, spuse Carver ridicând mâna.

Rupse grăbit plicul şi citi dintr-o privire hârtia dinăuntru.

Staines putea vedea prin hârtia subţire că mesajul era compus doar dintr-un singur rând.

— Sper că nu sunt veşti proaste, spuse el.

Carver rămase nemişcat câteva momente; apoi strivi în pumn hârtia şi o azvârli în foc. Scoase un penny din buzunar şi i-l dădu curierului, care o luă din loc numaidecât. Apoi se întoarse spre Staines spunând:

— Cum ţi-ar surâde un ban de aur?

— Nu ştiam că un ban de aur poate să surâdă, zise Staines.

Carver se holbă la el.

— Ai nevoie de ajutor? întrebă Staines.

— Da. Vino cu mine.

Staines urcă scările în urma sponsorului său. Aşteptă ca Francis Carver să descuie uşa şi apoi intră în cameră după el. Nu mai fusese până acum în odaia ocupată de Carver. Era mult mai

mare decât a lui, dar mobilată asemănător. Înăuntru era un aer închis şi neprimenit: aşternuturile rămăseseră răvăşite în mijlocul patului. În centrul camerei era un cufăr cu întărituri de fier. Lipit de capac, era un conosament galben: PROPRIETAR ALISTAIR LAUDERBACK

EXPEDITOR DANFORTH SHIPPING

CĂRĂUŞ GODSPEED

— Vreau să păzeşti chestia asta, spuse Carver.

— Ce-i înăuntru?

— Nu te priveşte ce-i înăuntru. Vreau doar să stai cu ochii pe cufăr până vin eu înapoi. Două ceasuri, poate. Trei, eventual. Am nişte treburi în oraş. Capeţi o liră de aur pentru asta.

Staines ridică din sprâncene.

— O liră de aur – ca să păzesc un cufăr trei ceasuri? Dar pentru ce?

— Îmi faci mie o favoare, spuse Carver. Şi eu te răsplătesc.

— Pesemne că e teribil de preţios, spuse Staines.

— Pentru mine, da, spuse Carver. Ia zi, faci treaba?

— Păi, da, bine, zise Staines zâmbind. Ca o favoare. Cu multă

plăcere.

— Nu strică să ai un pistol, spuse Carver ducându-se la sertar.

Staines era atât de uimit, încât pufni în râs.

— Un pistol? zise el.

Carver găsi un revolver cu un singur foc, ridică închizătorul şi se uită înăuntru. Dând mulţumit din cap, fixă închizătorul la loc şi îi dădu lui Staines revolverul.

— Să înţeleg că s-ar putea să trebuiască să-l folosesc? spuse Staines întorcându-l pe toate părţile.

— Nu, zise Carver. Doar fluturi cu el ameninţător dacă intră

careva aici.

— Să flutur cu el?