— Da.

— Şi cine o să intre?

— Nimeni, spuse Carver. Nimeni nu o să intre aici.

— Ce este în cufăr? insistă Staines. Chiar consider că ar trebui să-mi spui. Ştiu să păstrez un secret.

Carver scutură din cap.

— Cu cât ştii mai puţin, cu atât mai bine.

— Nu e vorba că ştiu mai puţin; e vorba că nu ştiu nimic!

Sunt complice la ceva? Se dă vreo spargere? Zău, domnule Carver, pot să păstrez un secret.

— Mai e un lucru, spuse Carver. Doar pentru astăzi, numele meu nu este Carver. Este Wells. Francis Wells. Dacă vine să

întrebe careva, eu sunt Francis Wells. Nu mă întreba de ce.

— Doamne Sfinte, zise băiatul.

— Ce?

— Nimic, doar că eşti teribil de misterios.

Carver se burzului dintr-odată la el.

— Dacă dispari de-aici, înseamnă că ai încălcat clauzele contractului nostru. Voi avea motive să cer despăgubiri, în ce formă voi considera eu că mi se cuvin.

— Nu dispar de-aici, spuse băiatul.

— Stai cu ochii pe cufărul ăla până vin eu înapoi şi o să pleci de-aici cu o monedă de aur. Cum mă cheamă pe mine?

— Domnul Wells, spuse băiatul.

— Fă bine şi ţine minte. Vin peste trei ore.

După ce Carver a ieşit din cameră, Staines a pus pistolul pe masă, cu ţeava spre perete, şi s-a aşezat în genunchi, ca să se uite la cufăr. Încuietoarea era prinsă într-un lacăt. A ridicat lacătul, ca să examineze profilul găurii de la cheie, observând, spre satisfacţia lui, că sistemul de închidere era foarte simplu.

Surâzând dintr-odată, a scos din buzunar un briceag, a tras lama afară şi a potrivit vârful cuţitului în gaura cheii. Forţând încuietoarea, din aproape în aproape, cam după un minut, mecanismul a cedat.

CUPRU

În care suspiciunile lui Wells se adâncesc; Anna începe să fieîngrijorată; şi un pachet soseşte la Casa marilor delicii, adresatdoamnei Wells.

Crosbie Wells a citit Otago Witness de sus până jos, într-o tăcere desăvârşită. Când a terminat, a scuturat ziarul ca să-l îndrepte, l-a pliat meticulos pe îndoitura deja formată şi s-a ridicat de pe scaun. Doamna Wells era aşezată vizavi de el.

Expresia ei era rece. Wells s-a dus spre ea, i-a azvârlit ziarul în poală – ea a avut o tresărire –, apoi, punându-şi mâinile în şold, s-a uitat lung la ea.

— Sosirile mi-au atras atenţia, spuse el.

Ea nu zicea nimic.

— Un nume, în mod special. Active este numele vaporului.

Vine odată cu mareea înaltă. Când e asta? La asfinţit.

Ea tot nu zicea nimic.

— Pare ciudat cum de nu mi-ai spus şi mie, continuă Wells.

Am aşteptat – cât timp – doisprezece ani? Doisprezece ani, şi niciun răspuns. În toţi aceşti ani am fost pe coclauri, căutând aur. Acum, el vine în oraş, iar tu, care ştiai lucrul ăsta, n-ai catadicsit să-mi spui. Nu, e mai grav decât atât. Ai făcut înadins ca eu să nu aflu. Ai ars ziarul, fir-ar să fie, l-ai ars în sobă. Asta-i mârşăvie de-a dreptul. E mârşăvie cu sânge rece.

Lydia îşi păstra cumpătul.

— Ai perfectă dreptate, spuse ea. Nu trebuia să îţi ascund adevărul.

— De ce-ai ars ziarul?

— Nu voiam ca ştirea aceasta să ne strice petrecerea, zise ea.

Dacă ai fi aflat că urmează să sosească diseară, probabil te-ai fi dus pe chei să-l întâmpini, el probabil ar fi refuzat să aibă de-a face cu tine, iar tu probabil te-ai fi supărat îngrozitor.

— Dar exact asta m-a contrariat, doamnă Wells.

— Ce anume? întrebă ea.

— Petrecerea.

— E doar o petrecere, atât.

— Oare?

— Crosbie! spuse ea. Termină cu prostiile. Dacă ţii cu tot dinadinsul să vezi conspiraţii peste tot, n-ai decât, te priveşte. Eu

îţi spun că e doar o petrecere, nimic mai mult.

— „Gentlemeni cu relaţii în marină”, spuse Wells. Personaje din mediul naval. De ce te interesează pe tine mediul naval?

— Mă interesează fiindcă este vorba despre oameni de rang înalt şi cu multă influenţă, care onorează prin prezenţa lor localul meu, ridicându-i standardul. Lumea agreează distracţiile tematice, care dau un parfum special oricărei petreceri.

— Va fi invitat şi domnul Alistair Lauderback, mă întreb?

— Bineînţeles că nu, spuse doamna Wells. Nu văd de ce l-aş

invita tocmai pe el?! Nu l-am văzut în viaţa mea pe acest om. Şi oricum – după cum ţi-am spus – am ars acel ziar de dimineaţă, tocmai fiindcă nu voiam să ajungi să te superi. Ai perfectă

dreptate, nu trebuia să fac asta şi îmi pare foarte rău că ţi-am ascuns adevărul. Dar petrecerea, crede-mă, este doar o simplă