— Johnny chinezul, el i-a făcut felul. Jeremy îl călcase în picioare pe stradă, umilindu-l probabil. Gălbejitul s-a întors să se răzbune. L-a găsit pe fratele meu dormind, aghesmuit de băutură, într-o cameră închiriată deasupra tavernei. A luat pistolul lui Margaret de pe noptieră, i-a pus lui frate-meu ţeava la tâmplă, şi asta a fost. Pe urmă a încercat să fugă, bineînţeles, dar în prostia lui n-a ajuns mai departe de marginea cheiului, unde l-a înhăţat un sergent şi l-a aruncat în închisoare chiar în acea noapte. Procesul a fost programat după şase săptămâni.
Din nou, Shepard îşi goli paharul. Devlin era uimit; nu-l mai văzuse niciodată bând decât la masă sau când înghiţea o tărie ca leac. Poate că moartea lui Ah Sook îl bulversase de-a binelea.
— Ar fi fost de aşteptat ca procesul să fie simplu şi clar, continuă temnicerul, destul de congestionat la faţă deja, dar turnându-şi pentru a patra oară în pahar. În primul rând, desigur, suspectul era un orezar, în al doilea rând, avusese toate motivele să îi vrea răul fratelui meu. În al treilea rând, nu ştia nicio boabă de engleză, ca să se poată apăra în instanţă. Nimeni nu se îndoia de faptul că orezarul era vinovat. Toţi auziseră
detunătura împuşcăturii. Toţi îl văzuseră când o luase la fugă.
Dar pe urmă vine Margaret Shepard pe banca martorilor. Noua mea soţie, nu uita. Eram căsătoriţi de nicio lună. Se aşază jos şi iată ce spune: soţul meu nu a fost ucis de chinezul acela. Soţul meu s-a omorât cu mâna lui, iar eu ştiu asta, fiindcă am fost de faţă când s-a sinucis.
Devlin se întreba dacă Margaret Shepard asculta din casă.
— Nimic nu era adevărat în mărturia ei, spuse temnicerul. O
născocire, de la cap la coadă. A minţit. Sub jurământ. A pângărit memoria soţului ei răposat – memoria fratelui meu, spunând că
era un sinucigaş... şi totul doar pentru a-l proteja pe netrebnicul ăla de chinezoi, scăpându-l de pedeapsa pe care o merita.
Autorităţile l-ar fi pus în ştreang, fără nicio umbră de îndoială.
L-ar fi spânzurat, negreşit. Era crima săvârşită de el, iar el scăpa nepedepsit.
— De unde eşti atât de sigur că nevasta dumitale nu spunea adevărul? întrebă Devlin.
— De unde sunt atât de sigur? repetă Shepard luând sticla din nou. Fratele meu nu avea porniri sinucigaşe, zise el. De-asta sunt atât de sigur. Mai vrei un pic?
— Te rog, spuse Devlin întinzând paharul.
Rar avea ocazia să simtă gustul whisky-ului.
— Văd că ai îndoieli, domnule reverend, spuse Shepard în timp ce turna. Dar asta e singura explicaţie: Jeremy nu avea porniri sinucigaşe, Cum nu am nici eu.
— Dar ce motiv avea doamna Shepard să mintă sub jurământ, în instanţă?
— Ţinea la el, răspunse sec Shepard.
— La acest chinez, preciză Devlin, ca să fie sigur.
— Da, spuse Shepard. La răposatul domn Sook. Avuseseră o relaţie înainte. Îţi dai seama că eu habar n-aveam. Când am aflat, era deja soţia mea.
Devlin sorbi din whisky. Tăcură câteva momente, privind afară la contururile cenuşii ale clădirilor din faţă.
— N-ai pomenit nimic de Francis Carver, spuse Devlin după
un timp.
— O – Carver, repetă Shepard rotind paharul între degete.
Da.
— Care e legătura lui cu domnul Sook? întrebă Devlin ca să îi dea ghes mai departe.
— Se cunoşteau de mult, spuse Shepard. Exista o animozitate între ei. O dispută legată de negoţ.
Asta ştia şi Devlin deja.
— Şi?
— L-am pândit pe Sook tot timpul, după incidentul din Darling Harbour. Mi-a zis cineva azi-dimineaţă că Ah Sook şi-a cumpărat un pistol de la prăvălia de pe strada Coloniei, aşa că
am cerut imediat să se emită un mandat de arestare pe numele lui.
— Arestai un om doar fiindcă îşi cumpărase un pistol?
— Da, pentru că ştiam ce intenţiona să facă până la urmă cu el. Sook jurase să-l omoare pe Carver. Jurase asta. Ştiam că, atunci când îl va găsi pe Carver, va vrea să-l ucidă, indiferent de riscuri. Imediat ce am aflat de pistol, am dat alarma. Am pus iscoade la Hotelul Palace. I-am trimis vorbă lui Carver, informându-l despre ce i se pregătea. I-am dat crainicului mesajul, ca să anunţe în gura mare peste tot. Am fost cu un pas în spatele lui până în ultima clipă.
— Şi în ultima clipă? spuse Devlin după o scurtă tăcere.
Shepard îl fixă cu o privire rece.
— Ţi-am povestit ce s-a întâmplat.
— Da, că era ori viaţa lui, ori viaţa lui Carver, spuse Devlin.
— Am acţionat conform legii, spuse Shepard.
— Sunt convins de asta.
— Aveam un mandat de arestare pe numele lui.
