— Ai purtat vreo corespondenţă cu el?
— Nu, domnule.
— Unde crezi că a fost pe durata acelei perioade?
Anna deschise gura să răspundă, dar Moody, ridicându-se repede, interveni:
— Obiectez. Inculpata nu poate fi forţată să formuleze ipoteze.
Şi, din nou, judecătorul acceptă obiecţia şi îl pofti pe Broham să continue.
— Când domnul Staines a fost găsit în după-amiaza de douăzeci martie, avea un glonţ în umăr, spuse el. La momentul întâlnirii voastre din paisprezece ianuarie, domnul Staines era rănit?
— Nu, spuse Anna.
— A fost rănit, cumva, în acea seară?
— Nu, din câte ştiu eu, spuse Anna. Ultima oară când l-am văzut, era teafăr. Dormea.
Broham luă un pistol de pe masa avocaţilor.
— Recunoşti această armă de foc, domnişoară Wetherell?
— Da, spuse Anna uitându-se atentă. Este a mea.
— Porţi această armă asupra dumitale?
— Făceam aşa, când lucram. Ţineam pistolul în corsajul rochiei.
— Aveai pistolul cu dumneata şi în seara de paisprezece ianuarie?
— Nu, l-am lăsat la Gridiron. Sub pernă.
— Totuşi, lucrai în seara de paisprezece ianuarie, nu-i aşa?
— Am fost cu domnul Staines, spuse Anna.
— Nu asta era întrebarea mea, spuse Broham. Lucrai în seara de paisprezece ianuarie?
— Da, spuse Anna.
— Şi totuşi, după cum ai recunoscut, ai lăsat pistolul acasă.
— Da.
— De ce?
— Ştiam că nu voi avea nevoie de el, spuse Anna.
— Dar asta contravenea obiceiului dumitale: în mod normal, l-ai fi avut cu dumneata.
— Da.
— Poate cineva depune mărturie despre locul unde s-a aflat pistolul în acea seară?
— Nu, spuse Anna. Doar dacă nu s-a uitat careva sub perna mea.
— Cartuşul care a fost găsit în umărul domnului Staines a provenit de la un pistol de acest tip, spuse Broham. Dumneata ai tras în el?
— Nu.
— Ştii cine a tras?
— Nu, domnule.
Broham tuşi din nou, ducând dosul palmei la gură.
— Cunoşteai, în seara de 14 ianuarie, care era valoarea averii obţinute de domnul Staines ca prospector?
— Ştiam că era bogat, spuse ea. Toată lumea ştia asta.
— Ai discutat cu domnul Staines, în acea seară sau în vreo altă seară, despre comoara descoperită în coliba domnului Wells?
— Nu. Noi doi nu am vorbit niciodată despre bani.
— Niciodată? repetă Broham arcuind o sprânceană.
— Domnule Broham, spuse judecătorul exasperat.
