Avea ochii larg deschişi.

— Glonţ orb? întrebă Pritchard aplecându-se şi luând pistolul de jos.

Ţeava armei era fierbinte şi în aer mirosea a praf de puşcă.

Însă nu vedea nicăieri niciun cartuş gol, şi nici vreo gaură pe undeva. Peretele din spatele Annei avea tencuiala intactă şi netedă, exact cum fusese cu o secundă în urmă. Cei doi bărbaţi priveau în jur – la pereţi, la duşumea, la Anna. Târfa se uita în jos, la pieptul ei. Ţinând pistolul atârnat prosteşte de degetul arătător, Pritchard i-l oferi lui Gascoigne. Acesta îl luă şi, cu dexteritate, trase de ţeavă şi se uită în culată. Pe urmă, se întoarse spre Anna.

— Cine a încărcat chestia asta? se interesă el.

— Eu, spuse Anna consternată. Pot să-ţi arăt rezervele din cutie.

— Arată-mi. Arată-mi rezervele din cutie.

Se ridică în picioare şi se duse la dulăpiorul de lângă pat, de unde se întoarse după câteva clipe, aducând o cutie de tablă, în care şapte cartuşe se legănau pe o bucată de hârtie maro.

Gascoigne atinse cartuşele cu degetul. Apoi îi dădu târfei pistolul.

— Încarcă-l aşa cum ai făcut. Exact la fel.

Anna încuviinţă mut din cap. Roti ţeava spre lateral şi băgă

cartuşul în culată. Apoi, împinse corect ţeava la loc, armă

pistolul şi i-l dădu înapoi lui Gascoigne. Părea îngrozită, reflecta Pritchard. Uluită, cu mişcări mecanice. Gascoigne luă pistolul încărcat de Anna, se dădu câţiva paşi mai în spate, ochi şi trase în tăblia de la capul patului.

Detonaţia se auzi exact ca înainte, însă de data asta Pritchard sesiză murmure alarmate venind de la etajul de dedesubt, şi paşi rapizi; toţi trei se uitau spre locul în care Gascoigne trăsese cu pistolul. O gaură perfectă, uşor înnegrită pe margini din cauza căldurii, străpungea perna în mijloc; un norişor de fulgi fini se ridicase din umplutură şi, sub privirile lor, plutea în jos, ca o peliculă de tifon. Gascoigne se duse spre pat şi azvârli perna la o parte. Pipăi cu degetele tăblia patului, ca Anna când încercase să găsească vreo rană în jurul gâtului, iar după

câteva momente Gascoigne mormăi satisfăcut.

— E-acolo? întrebă Pritchard.

— Abia dacă a lăsat o zgârietură, spuse Gascoigne testând cu vârful degetului adâncimea găurii. Pistoalele astea de jucărie nu-s bune de nimic.

— Dar unde... îngăimă Pritchard descumpănit. Îşi simţea limba grea, amorţită.

— Ce s-a întâmplat cu primul glonţ, asta voiai să spui? zise Gascoigne luându-i vorba din gură.

Se holbau toţi trei la al doilea cartuş, cartuşul vizibil, cartuşul folosit din palma lui. Pe urmă, Gascoigne se uită la Anna, şi Anna la Gascoigne – iar lui Pritchard i se păru că

privirea lor fusese plină de subînţeles.

Cât de groaznic era să-ţi vezi târfa schimbând priviri misterioase cu un alt bărbat! Pritchard ar fi vrut s-o dispreţuiască, dar nu putea; se simţea dezorientat, chiar consternat. Îi ţiuiau urechile.

Anna se întoarse spre el.

— Vrei să te duci până jos? spuse ea. Spune-i lui Edgar că

mă jucam cu revolverul, sau că îl curăţăm, şi că s-a descărcat din greşeală.

— Nu e la recepţie, zise Pritchard.

— Spune-i servitorului atunci. Anunţă oricum. Nu vreau să

mă trezesc cu nimeni sus; nu vreau niciun tărăboi. Te rog, fă

asta.

— În regulă, mă duc acum, spuse Pritchard. Şi pe urmă...

— Şi pe urmă trebuie să pleci, spuse Anna cu fermitate.

— Vreau să-mi dai ce ţi-am cerut.

Vorbea calm, uitându-se pieziş la Gascoigne, însă acesta, discret, privea în jos.

— Nu te pot ajuta, Joseph. Nu am ce-mi ceri tu. Pleacă, te rog.

Se uită din nou în ochii ei. Erau verzi, cu un cerc gros şi întunecat pe marginea irisului şi cu nişte raze de punctişoare cenuşii adunate ciorchine în jurul pupilei. Erau luni de zile de când nu mai văzuse culoarea din ochii ei, de când nu mai văzuse pupila ca un punct, ca un grăunte, şi nu ca un disc negricios, împăienjenit şi tern din cauza somnului. Nu era drogată, în această privinţă Pritchard nu avea niciun dubiu. Prin urmare, era o mincinoasă şi, poate, chiar o hoaţă; prin urmare, îl păcălise. Şi întâlnirea ei cu tipul acesta, Gascoigne. Iată un alt secret. O altă minciună. Şi mai avusese tupeul să-i spună lui că

se ducea cu o doamnă să se uite la pălării!

Însă Pritchard constată că nu era capabil să se înfurie din nou. Îi era ruşine. Avea senzaţia că el fusese intrusul, el deranjase o scenă intimă în camera târfei, între Anna şi Gascoigne. Ruşinea care îl cuprinsese pe Pritchard era foarte caustică şi copilăroasă, năpădindu-l ca o amăreală rea în gură.

Într-un final, se răsuci pe călcâie, pregătindu-se să plece.

Ajuns în prag, întinse mâna spre clanţă ca să închidă uşa în urma lui, însă făcu asta cu gesturi lente, uitându-se la ei prin

deschizătura din ce în ce mai îngustă.

Gascoigne începu să se mişte înainte ca uşa să se închidă

complet. Se roti spre Anna cu braţele larg desfăcute, iar Anna, palidă, se prăbuşi la pieptul bărbatului, potrivindu-şi obrazul în curbura claviculei lui. Gascoigne îşi încolăci braţele strâns în jurul taliei ei, iar Anna se agăţă moale de el; ridicată un pic, Anna mai atingea podeaua doar cu vârful picioarelor. Gascoigne aplecă uşor capul, lipindu-şi obrazul de părul ei. Cu fălcile încleştate şi ochii larg deschişi, respira zgomotos pe nas.

Pritchard, privind prin crăpătura uşii, se simţea copleşit de singurătate. Avea sentimentul că nu iubise niciodată şi că nimeni nu-l iubise vreodată. Închise uşa binişor de tot şi coborî tiptil treptele.

*

— Îmi permiţi să intervin cu o întrebare?

— Sigur că da.

— Poţi să-mi arăţi exact cum ţinea domnişoara Wetherell pistolul?

— Bineînţeles. Uite aşa, cu podul mâinii drepte aici. Eu stăteam în picioare, oblic faţă de ea, cam unde şade domnul Mannering acum, în raport cu poziţia mea, şi ea avea trupul pe jumătate răsucit, cam aşa.

— Iar dacă împuşcătura ar fi avut efectul aşteptat, ce fel de rană crezi că ar fi suferit domnişoara Wetherell?

— Dacă avea noroc, o rană superficială la umăr. Dacă avea ghinion, mda, poate o rană un pic mai jos. În inimă, posibil. În partea stângă... Lucrul cu adevărat bizar, desigur, este că, şi dacă glonţul era orb, cartuşul gol tot i-ar fi provocat o leziune ori cel puţin o arsură sau o pârlitură din cauza prafului de puşcă.