— Da.
Am simțit că iau foc de rușine. Mă sărutase, îmbrățișase, atinsese, dar pula nu i se sculase, nu știusem să-i fac sângele să clocotească, mă ațâțase fără ca el să se excite, imbecil nenorocit.
I-am desfăcut halatul, nu mai puteam pleca, între etajul al patrulea și al cincilea nu mai erau scări, dacă aș fi plecat, aș fi găsit abisul.
M-am uitat la sexul lui palid, mic, pierdut în desișul negru al părului, între testiculele grele.
— Nu-ți face griji, am spus, ești emoționat.
M-am ridicat în picioare, mi-am scos fusta pe care o aveam încă pe mine, am rămas goală, dar el nici măcar n-a băgat de seamă, a continuat să
privească tavanul.
— Acum te întinzi, i-am ordonat cu un calm prefăcut, te relaxezi.
L-am împins pe canapea, culcat pe spate, în poziția în care stătusem eu până atunci.
— Unde ai prezervativele?
A zâmbit melancolic.
— E inutil în momentul ăsta, a zis și totuși mi-a indicat un dulap cu un gest descurajat.
M-am dus la dulap, am deschis unul după altul sertarele, am găsit prezervativele.
— Dar îți plăceam… am reluat insistând.
Și-a lovit fruntea ușor cu dosul mâinii.
— Da, în minte.
Am râs furioasă și am spus:
— Peste tot trebuie să-ți plac.
M-am așezat pe toracele lui cu spatele la el. Am început să-i mângâi pântecele, coborând încet-încet spre dâra neagră a părului care se termina în desișul din jurul sexului. Carla îl futea pe soțul meu și eu nu reușeam să-l fut pe bărbatul ăsta singur, fără șanse, un muzician deprimat pentru care eram probabil vesela surpriză a celei de-a cincizeci și treia sa aniversare. Ea era stăpână pe pula lui Mario ca și cum i-ar fi aparținut, îl făcea să i-o bage în pizdă, în cur unde el nu mi-o băgase niciodată, iar eu, eu nu reușeam să
înfierbânt trupul acela îmbătrânit. I-am prins penisul, i-am tras prepuțul în jos ca să verific dacă avea vreo leziune, și i l-am luat în gură. În scurt timp VP - 64
Carrano a început să geamă, părând mai degrabă că rage. Carnea lui s-a umflat imediat spre cerul gurii, uite ce voia dobitocul, uite ce aștepta. Pula i se ivea în sfârșit puternică din vintre, o pulă cu care să mă posede până m-ar fi durut burta câteva zile, cum Mario nu mă posedase niciodată. Soțul meu nu știa cum să procedeze cu femeile adevărate: îndrăznea doar cu curviștinele de douăzeci de ani, lipsite de inteligență, de experiență, de cuvinte impudice.
Carrano acum era înnebunit, îmi spunea să aștept, așteaptă, așteaptă. Eu m-am dat în spate până când m-am lipit cu sexul de gura lui, i-am lăsat penisul și mi-am răsucit capul cu cea mai disprețuitoare privire pe care puteam s-o asum, „sărută-mi-o” am spus, și el m-a sărutat, literal, înfocat, am auzit plescăitul sărutului pe pizdă, bătrân neghiob, limbajul metaforic pe care-l foloseam cu Mario în mod evident nu era al lui, nu mă înțelegea, nu pricepea ce-i ordonam cu adevărat, cine știe dacă și Carla știa să descifreze sugestiile soțului meu, cine știe. Am smuls cu dinții ambalajul prezervativului, i l-am derulat pe pulă, hai, hai, i-am spus, îți plăcea gaura curului, dezvirginează-mă, cu soțul meu n-am făcut-o niciodată, vreau să-i povestesc amănunțit, bagă-mi-o în cur.
Muzicianul a ieșit cu greu de sub mine, eu am rămas în patru labe.
Râdeam în sinea mea și nu reușeam să mă abțin gândindu-mă la fața lui Mario când i-aș fi spus. M-am oprit din râs numai când l-am simțit pe Carrano intrând cu putere în mine. Brusc mi-a fost frică, mi-am ținut respirația. Poziție de animal, lichide animalice și ceva perfid, complet uman.
M-am răsucit să mă uit la el, poate să-l implor să nu mă asculte, să renunțe.
Privirile ni s-au întâlnit. Nu știu ce a văzut el, eu am văzut un bărbat care nu mai era tânăr, cu halatul alb desfăcut, cu chipul lucios de transpirație, cu buzele țuguiate de concentrare. I-am murmurat ceva, nu știu ce. El a deschis puțin buzele, apoi a căscat gura larg, a închis ochii. Pe urmă s-a lăsat moale în spatele meu. M-am sprijinit pe o parte. Am văzut pata alburie a spermei care se mărea pe prezervativ.
— Nu-i nimic, am spus cu o explozie seacă de râs în gâtlej, smulgându-i cauciucul de pe penisul deja flasc și aruncându-l pe podeaua pe care s-a scurs dâra vâscoasă și gălbuie. Ai ratat ținta.
M-am îmbrăcat, m-am dus spre ușă, el m-a urmat strângându-și halatul.
Eram dezgustată de mine.
— E vina mea, scuze, am murmurat înainte să plec.
— Ba nu, eu sunt cel care…
Am clătinat din cap, i-am zâmbit forțat, în mod fals conciliant.
— Să-mi pun curul pe fața ta în felul acela: amanta lui Mario sigur n-o face.
VP - 65
Am urcat scările încet. Într-un colț, lângă balustradă, am văzut-o ghemuită pe sărmana, cea din urmă cu mult timp, care mi-a zis pe un ton stins, dar foarte serios: „Eu sunt cinstită, sunt autentică, joc cu cărțile pe masă”.
În fața ușii blindate am greșit de mai multe ori ordinea cheilor, o vreme n-am reușit să descui. Când am intrat, am pierdut iarăși timp ca să încui. Otto a alergat spre mine bucuros, nu l-am băgat în seamă, m-am dus să fac un duș.
Meritam tot ce mi se întâmplase, chiar și cuvintele grele cu care m-am insultat în minte, rigidă sub jetul de apă. Am reușit să mă liniștesc doar spunându-mi cu voce tare: „Îmi iubesc soțul și de aceea toate astea au un sens”. M-am uitat la ceas, era două și zece, m-am băgat în pat și am stins lumina. Am adormit imediat, nesperat. Am adormit cu fraza aceea în cap.
VP - 66
18.
Când am redeschis ochii, după cinci ceasuri, la ora șapte într-o sâmbătă
