"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » » 💫 💫 "Acțiunea Nicrom" de Elena Ionescu și Cornel Samoilă💫 💫

Add to favorite 💫 💫 "Acțiunea Nicrom" de Elena Ionescu și Cornel Samoilă💫 💫

roman Acțiunea Nicrom legate investigațiile complexe remarcă personaje structurat fiind continuă tensiunea alert ritmul simplu Cartea contrabandă imprevizibile granițele depășesc

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Răspunsul acesta scurt mi-a întărit convingerea că era necesar să pun în aşa fel întrebările încât Petros să-mi poată răspunde monosilabic. Altfel deveneam suspecţi. Nu trebuia să ne amăgim cu gândul că acolo, pe structura navei, nu eram supravegheaţi sau ascultaţi.

Deci generatorul subliminal funcţiona, dar nu mai avea influenţă hipnotică asupra lui Petros. Bine! Mai departe:

„A murit Surbarcan?“

— Da, da, am înţeles, a răspuns Petros, după care s-a repezit să meşterească ceva la una din conexiuni. Deci bănuia nu numai că suntem ascultaţi, ci şi vizionaţi.

Am modificat ceva la schema de conexiuni, numai ca să

se vadă că lucrez şi nu că-l aştept în mod vădit pe Petros.

După un timp, ne-am ridicat fiecare de la locul lui şi ne-am întâlnit iar în faţa osciloscopului pe care am scris cu nerăbdare: „Fetele au ieşit de sub influenţa generatorului hipnotic?“

— Da, da, e clar, a răspuns iar Petros şi a fugit la altă

conexiune.

Era bine să întrerup jocul, dacă nu doream să devin suspect. L-am lăsat pe Petros cu conexiunile şi m-am întors în camera generatorului. Pe un terminal am început să calculez puterea de care aveam nevoie pentru a îmbrăca întreaga navă într-un ecran superdens.

M-am simţit obosit. Efectul tratamentului pe care mi-l administrase Dang începuse să slăbească şi aveam iar dureri. M-am uitat la ceas. Era vremea prânzului, aşa că

m-am dus s-o iau pe Alana la masă, lăsându-l pe Petros fără un „la revedere“. Era mai bine să-l tratez ca pe un robot.

— Ce faci, dragă? N-ai fost la bibliotecă?

Alana era întinsă în pat, parcă în aceeaşi poziţie pe care o avusese la plecarea mea. S-a uitat la mine cu o privire tristă:

— Nu mă simt bine. Am avut ameţeli.

— Să-l chem pe Dang.

— Lasă! Să mai vedem cum evoluez. În afară de sfârşeala asta, alte simptome nu am.

— Venisem să te iau la masă.

— O să comand ceva în cabină.

— Stai! Mă ocup eu de toate. Doar nu crezi că o să te las singură.

Am format codul sălii de mese. Pe ecran a apărut meniul zilei. Am remarcat nişte feluri de mâncare mai curioase, cu multe grăsimi. Probabil meniul celor de pe

Nicrom. Am ales supă şi friptură la grătar. Alana mi-a făcut semn că nu vrea nici dulciuri şi nici de băut. Eu mi-am comandat totuşi o bere. În cursul expediţiei pe Nicrom recursesem la hrană concentrată şi acum îmi era dor de lichide.

Liftul pentru hrană şi-a aprins beculeţul şi a început să

sune. Eram serviţi. Am golit repede policioara de farfurii.

Alana mânca în silă. Cred că a văzut pe figura mea o milă

nespusă, fiindcă s-a silit să-mi zâmbeaseă a încurajare.

— Nu-i nimic, Poe! O mică indispoziţie. Cred că până

mâine mă pun pe picioare.

— Cum să mă duc la lucru şi să te las singură în starea în care eşti? N-o să am linişte.

Şi fără s-o mai întreb, am tastat legătura cu comanda navei. Pe ecran a apărut faţa rânjita a lui Nack.

— Ce-i, savantule?

— Unde-i Dang?

— Doarme.

— Alanei îi este rău.

— I-a căzut rău vreun pictor?

— Lasă glumele proaste! Du-te şi scoală-l!

— Vrei să mă cotonogească?

— Vreau eu şi asta, dar nu acum. Iar Dang, medic fiind, nu cred c-o să-ţi facă ceva dacă-l scoli pentru a vedea o pacientă.

Raţionamentul meu ar fi fost corect pentru orice medic din Galaxie. Dar oare Dang îşi mai putea respecta jură-mântul după ce se bălăcise în mocirla sufletelor corupte de pe Nicrom?

Uşa s-a deschis şi a apărut Dang.

— Ce ai, păpuşo?

— Ameţeli, doctore, a şoptit Alana cu o voce mai pierită

decât avusese până atunci. Am devenit atent. Nu cumva...

Dang, care n-o văzuse mai înainte pe bolnavă ca să

sesizeze diferenţa de ton, şi-a desfăcut trusă şi a început să o consulte. I-a montat două plăcuţe pe frunte şi a conectat firele la un aparat minuscul care semăna cu un

minicalculator. Alana închisese ochii şi stătea nemişcată.

O arteră albastră i se zbătea la tâmplă, făcându-mă să-i bănuiesc o intensă concentrare nervoasă. Am mutat privirea către doctor. Era impasibil şi-şi vedea de treabă.

N-aveam decât să aştept finalul.

— Nimic deosebit, a mormăit Dang strângându-şi aparatura. Efectul subgravitaţiei de pe navă.

— Ce tratament îmi recomandaţi?

Are sens