Numai știrea trădării lui Göring, care părăsise Berlin-ul și intrase în tratative cu englezii și americanii pentru încheierea unei păci separate, reușise să întunece pentru locuitorii din adăpost tot ce se petrecea acum pe pământ. Göring îi expediase lui Hitler un mesaj:
„Mein Führer! Având în vedere decizia Voastră de a rămâne la Berlin, nu considerați că ar fi necesar să preiau de urgență asupra mea conducerea treburilor Reich-ului, atât interne, cât și externe, și, în calitatea mea de succesor, conform decretului din 29 iunie 1941, să utilizez deplinele puteri?
Dacă până la orele 10 seara nu primesc un răspuns din partea Voastră, voi considera că nu dispuneți de mijloacele de comunicație necesare și, prin urmare, conform principiului care stă la baza decretului Vostru, am să pot acționa în interesul țării și poporului nostru. Îmi cunoașteți sentimentele față de dumneavoastră, în acest ceas, cel mai grav din viața mea. Dumnezeu să Vă aibă în pază. Al Vostru sincer și devotat,
Hermann Göring”.
Hitler spumega de furie. „Creatură venală și toxicoman”, îl caracteriza el pe Göring. A emis un mandat pentru arestarea trădătorului. A fost transmis 103
prin radio șefului gărzii personale a lui Göring și adus la îndeplinire de către acesta.
Hitler a ordonat adjutantului său Schaub să-i ardă arhivele personale, rămase la München și Berchtesgaden. Schaub a izbutit să decoleze de pe aeroportul Gatow cu penultimul avion.
Bormann notase în jurnal: „Miercuri 25 aprilie. Göring a fost exclus din partid! Prima ofensivă concentrată asupra Obersalzberg-ului. Berlin-ul este încercuit!”
Se știe ce reprezenta Göring, „omul numărul doi” din Reich și unicul Reichsmarschall din istoria Germaniei. Rattenhuber, care cumula funcția de șef al gărzii personale a lui Hitler cu postul de șef al SD (Sicherheitsdienst, serviciul de securitate) de la cancelaria Reich-ului, cunoștea despre camarazii săi de luptă hitleriști totul, și aspectele vizibile și cele ascunse.
„Nu mai am ce obține de la viață, familia mea este asigurată”; această
frază, rostită de Göring în toamna lui 1944, e citată de Rattenhuber. El relatează cu câtă rapacitate se îmbogățea Göring profitând de împuternicirile sale pentru a jefui pe față, mai întâi chiar în Germania și Italia, iar apoi și în țările ocupate.
Luând cuvântul în ziua de 6 august 1942 la o ședință a emisarilor Reich-ului din teritoriile ocupate, amenințase în virtutea împuternicirilor nelimitate pe care i le acordase Führer-ul în sfera economică: „Am să vă
oblig să îndepliniți predarea cotelor pe care vi le-am impus, iar dacă nu veți fi în stare s-o faceți, atunci am să ridic în picioare organele care, în orice împrejurare, sunt capabile să vi le stoarcă, indiferent dacă vă este pe plac sau nu”.
Deși în acest mediu de tâlhari erau toți de acord cu el și-l înțelegeau de la primele cuvinte rostite, totuși Göring considerase că era necesar să explice cum trebuie realizată exploatarea economică a teritoriilor ocupate: „Cu toate acestea, mi se pare că odinioară problema era relativ simplă. Pe atunci se chema tâlhărie. Corespundea formulei: să iei ceea ce ai cucerit. Acum acest aspect a devenit mai uman. Însă intenționez să prad, și să prad la modul efectiv… Trebuie să fiți ca niște copoi. Unde se mai găsește câte ceva care ar putea fi necesar poporului german, trebuie să scoateți fulgerător din depozite și să aduceți încoace”.
Sub conducerea lui Göring, milioane de oameni de pe teritoriile ocupate au fost mânate cu forța în Germania, la muncă de sclav.
Göring și-a petrecut zilele de război în castelele sale de la Karinhall și Berchtesgaden, printre valorile jefuite și aduse aici de pretutindeni și unde își primea oaspeții într-un halat roz de mătase, ornat cu paftale de aur. Iar în preajmă, soția lui, cu un pui de leu în brațe.
104
De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în lumea asta, Göring se ducea la vânătoare, ca și mai înainte.
Despre cum se organizau, mi-a povestit, în iunie 1945, principalul maestru cinegetic de la castelul de vânătoare al lui Göring.
Într-un parc, unde arborii erau sădiți în rânduri alcătuind alei rectilinii, încât se vedea perfect de la un capăt la altul, la extremitatea uneia din ele se monta o iesle pentru cerbul dresat să apară aici la un anumit moment.
Göring, venit la vânătoare cu unghiile manichiurate, îmbrăcat într-un veston roșu și purtând cizme verzi, se urca într-o mașină decapotabilă și rula pe aleea la capătul căreia îl aștepta ținta, cerbul domesticit. Ca trofeu, lua acasă
coarnele ofrandei.
Pomenindu-se arestat, Göring renunță la pretențiile sale, lăsându-se păgubaș.
În radiograma pe care i-o expediase Hitler, se afirma că-i va fi dăruită
viața dacă va renunța la toate gradele și funcțiile. Și la Berlin, în adăpostul subteran al cancelariei Reich-ului, se receptă o radiogramă care anunța că
mareșalul Göring, din pricina „unei afecțiuni cardiace”, roagă să-i fie acceptată demisia.
„Reichsmarschall-ul Hermann Göring, care suferă de mai mult timp de o afecțiune cardiacă cronică, iar aceasta a evoluat acum într-un stadiu acut, este bolnav, se comunica poporului și armatei în „Foaie de pe frontul Berlin-ului”. De aceea, din proprie inițiativă, el solicită ca, în momentul de față, când se cere o maximă încordare, să fie eliberat din postul de comandant al forțelor aeriene și desărcinat de toate obligațiile aferente. Führer-ul a dat satisfacție cererii sale.
Führer-ul l-a numit pe generalul-colonel Ritter von Greim în postul de nou comandant suprem al forțelor aeriene, conferindu-i totodată și gradul de Generalfeldmarschall.
La cartierul său general din Berlin, Führer-ul l-a primit pe noul comandant suprem al forțelor aeriene și, împreună cu acesta, a analizat temeinic probleme legate de introducerea în luptă a unităților aviatice și de artilerie antiaeriană”.
Ordinul referitor la numirea lui Greim ar fi putut fi transmis și printr-o radiogramă. Dar Hitler, obișnuit cu spectacole și parade, fără să mai țină
seamă de obstacole, de limite, mai ales atunci când îi era în joc prestigiul, fără să ia în considerație situația reală și oportunitatea, condamnând piloții germani la moarte, îi ordonase lui Greim să se prezinte la el în bunker, în Berlin-ul încercuit, doar pentru a-i aduce la cunoștință numirea în noul post.
Sub protecția a patruzeci de avioane de vânătoare, Greim, care decolase din Rechlin, a ajuns cu chiu cu vai până la aeroportul Gotow, pierzându-și 105
aparatele unul după altul. Decolând cu un alt avion, părăsi aeroportul, dar după câteva minute, deasupra porților Brandenburg-ului, un proiectil sfârtecă puntea aeronavei. Greim a fost rănit la un picior. Hanna Reitsch, pilotul său personal, care-l însoțea, l-a înlocuit la comenzi și a aterizat pe magistrala Est-Vest.
Despre ce le-a fost dat să vadă în bunkerul lui Hitler, Reitsch a relatat în mărturiile ei detaliate, pe care le-a furnizat autorităților militare americane la câteva luni după aceea. Depozițiile sunt cu atât mai convingătoare cu, cât celebra aviatoare Hanna Reitsch era cunoscută ca o nazistă fanatică, profund devotată lui Hitler.
Numaidecât după sosirea lui Greim și Reitsch, Führer-ul, cu radiograma lui Göring în mână, i-a informat despre trădarea acestuia. „Mi-a dat un ultimatum!” „Ochii Führer-ului erau scăldați de lacrimi: capul și-l ținea plecat, chipul îi devenise palid de moarte, mâinile îi tremurau… Era o scenă
de tipul «Și tu, Brutus?» plină de reproșuri și compasiune față de el însuși”, povestea Hanna Reitsch.
Apoi îl anunță pe Greim, care mai era și rănit, că-l destituise pe Göring din postul de comandant suprem al forțelor aeriene și că-l numește pe el în locul acestuia.
Dar Greim, aflat aici, în adăpostul Reich-ului, dintr-un capriciu al Führer-ului, fiind și rănit n-avea nicio posibilitate de a comanda resturile aviației în fruntea căreia fusese numit în ultima clipă.
Rămânând lângă patul rănitului, Reitsch avusese posibilitatea să observe timp de trei zile comportamentul conducătorilor Reich-ului. Aviatoarea relatează cum se preumbla Hitler prin bunker, „bălăbănind o hartă de voiaj care se ferfenițise aproape în întregime din pricina mâinilor care îi nădușeau groaznic, expunându-și oricui se întâmpla să-l asculte planurile pentru campania lui Wenck”.
„Comportamentul și starea lui fizică tindeau spre cel mai coborât nivel.”
