"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » "Povara loialității" de Elizabeth Ashworth💚 💚

Add to favorite "Povara loialității" de Elizabeth Ashworth💚 💚

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Tăcu şi o privi, studiindu-i chipul, apoi îşi coborî ochii pe mâinile lor împreunate şi pe inelul lui, pe care Anne încă îl purta.

— Te-am iubit întotdeauna, îi spuse el. Cred că te-am iubit din momentul în care te-am văzut prima oară la castelul Hornby. Ceea ce am avut noi a fost special. Ar putea fi din nou aşa.

285

- POVARA LOIALITĂŢII -

— Vrei să mă ai din nou ca ibovnică? întrebă ea.

— Nu, spuse el, iar Anne îşi trase mâna dintr-a lui, mânată de o dezamăgire subită. Aş vrea să te am drept soţie.

Ea îl privi cu ochi mari, în timp ce Richard îi luă din nou mâna într-a lui şi o ridică la buze. Anne, vrei să te căsătoreşti cu mine?

— Căsătoria mea cu Eduard Stanley…

— Nu este consumată? ridică Richard din sprâncene.

— Nu. Nu am fost niciodată în patul lui şi nu a fost o căsătorie pe care am acceptat-o de bunăvoie.

— Atunci poţi obţine o anulare.

Îi ţinea strâns mâna într-a lui, fixând-o cu ochii săi rugători.

— Richard, şopti ea, vorbeşti sincer?

— Desigur că sunt sincer! Doar ştii că nu aş lua niciodată

în derâdere o asemenea cerere! Anne zâmbi la auzul tonului său indignat.

— Da, îi spuse ea. Dacă poţi face posibil acest lucru, atunci cu siguranţă ştii că răspunsul meu este da.

El îi eliberă mâna şi o înconjură cu braţele. Anne se trezi prinsă într-o îmbrăţişare familiară, cu obrazul pe umărul lui şi privirea ascunsă în scobitura gâtului său. Richard o sărută şi o ţinu strâns la pieptul lui, iar Anne îşi dădu seama că vărsa lacrimi de bucurie.

— Regele meu, îţi voi da mulţi fii, suspină ea. Îţi voi oferi fii nenumăraţi – fii puternici, curajoşi, adevăraţi Plantageneţi.

Îi simţi mâna coborând pe spatele ei şi se retrase din îmbrăţişarea lui.

— Nu aici! spuse Anne, aşteptându-se ca cineva să intre în orice moment.

— De ce nu? întrebă el cu o privire care o ofensă. Te-am iubit odată într-o grădină, de ce nu şi pe malul unui râu?

Richard întinse mâna. În mai puţin de câteva minute, durerea şi suferinţa îi fură risipite, iar el redeveni tânărul pe care îl cunoscuse ea, cu zâmbetul lui şiret şi cu dorinţa arzătoare pe care o simţea pentru ea. Iar anii ei de 286

- ELIZABETH ASHWORTH -

singurătate şi de suferinţă fură, de asemenea, şterşi, când îşi puse mâna într-a lui şi îi permise să o conducă spre uşă.

— Mă voi plimba cu lady Anne pe malul râului. Nu dorim să fim deranjaţi, le spuse el servitorilor în timp ce treceau pe lângă ei.

Afară era mai cald, datorită soarelui, decât în camerele umbrite ale palatului. Anne ţinea strâns braţul lui Richard lângă sânul ei, în timp ce mergeau spre apă, unde barca regală, cu baldachinul roşu-albastru, era uşor legănată de valuri. O ajută să urce la bord, apoi o trase lângă el şi o sărută. Gustul gurii lui îi era familiar, iar Anne îl îmbrăţişă, aşa cum îşi dorise să o facă atâţia ani, când îi era interzis, dorindu-şi să nu îi mai dea drumul vreodată. Richard ezită, cu mâna pe care o ţinea pe coapsa ei trăgând-o mai aproape de el.

— Îmi permiţi? întrebă el.

— Da, îi şopti Anne la ureche, iar el o întinse pe bancheta capitonată, de unde ea putea vedea frunzele dansând în copacii de deasupra lor.

După aceea, Richard se întinse cu capul pe genunchii ei, iar Anne îşi trecu degetele prin părul lui.

— Te deranjează dacă păstrăm secretul o vreme? întrebă

el.

— Secretul? De ce? întrebă ea, sperând ca propunerea lui să nu fi fost una nesinceră, la urma urmei.

— Bastardul ăla parvenit, Henric Tudor, nu îmi dă pace gândurilor şi aş vrea să îi distrug aspiraţiile, lui şi susţinătorilor lui, înainte să vorbim deschis despre mariajul nostru. Ideea că m-aş putea însura cu lady Elizabeth încă îi îngrijorează, şi nu vreau să le înlătur deocamdată temerile.

Richard se întinse să îi mângâie obrazul.

— Eşti dezamăgită, spuse el.

— Vreau să fiu cu tine. A trecut deja prea mult timp.

— Ştiu. Anne îşi lipi obrazul de mâna lui. Palmele îi erau mai fine acum, iar ea se întrebă dacă petrecea mai mult timp administrând regatul, decât perfecţionându-şi abilităţile pe 287

- POVARA LOIALITĂŢII -

câmpul de luptă. Nici nu i-ar fi părut rău să fie aşa, cu toate că el nu vorbea despre pace.

— Nu cred că va dura mult până să împiedic această

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com