În timp ce Crăciunul anului 1484 se apropia, Anne şi Eduard porniră din nou spre sud. În seara de Crăciun participară la banchetul de la Westminster, unde oamenii spuneau că festivităţile din 1483 fuseseră opulente, dar se credea că acestea le depăşiseră, cu siguranţă.
Pe fiecare loc era aşezat câte un mic pachet, dar când Anne vru să îl despacheteze pe al ei, un trompetist anunţă
doi paji care aduseră daruri pentru regină şi pentru Lady Elizabeth, care erau aşezate de-o parte şi de alta a regelui, la masa de pe podiumul regal. Anne privi cum cele două femei îşi despachetară cadourile printre râsete, apoi cerură
permisiunea să se retragă, împreună cu însoţitoarele lor, în anticameră.
— Ce au primit? Nu am putut vedea, o întrebă Anne pe fiica ei.
— Rochii, râse Kate. Papa a trimis să fie cumpărate cele mai fine mătăsuri şi a cerut croitorilor să le coase rochii după ultima modă.
— Foarte generos din partea lui.
— A spus că amândouă ar trebui să fie îmbrăcate elegant şi rafinat pentru petrecere, îi explica fata când fu întreruptă
de un icnet, urmat de un moment de tăcere atunci când cele două femei se întoarseră în salon.
— Ar putea fi gemene! râse Kate. Dar Anne nu putea să
râdă. Observă că regina şi nepoata ei, cu siluetele lor zvelte şi cu părul blond, arătau straniu de asemănător în rochiile lor asortate. Acest lucru o nelinişti şi o făcu să se întrebe dacă
nu cumva Richard judecase greşit dispoziţia unora dintre oaspeţii adunaţi acolo.
— Îşi tratează nepoata ca şi cum ar fi, la rândul ei, regină, spuse Eduard de lângă ea, dând glas gândurilor lui Anne.
281
- POVARA LOIALITĂŢII -
Asta nu îl ajută deloc să dezmintă zvonurile cum că
plănuieşte să îşi înlocuiască soţia cu ea.
— Cred că vrea doar să fie drept şi generos, spuse Anne.
— Atunci, a judecat greşit, spuse Eduard. Ar fi trebuit să
fie mai precaut.
Anne nu răspunse, dar ştia că soţul ei avea dreptate. Să le îmbrace pe amândouă la fel însemna să îi invite pe toţi să
facă o comparaţie şi, deşi ea ştia că Richard o făcuse pentru a arăta lumii că Lady Elizabeth încă era un membru respectat al familiei sale, îşi dorea să fi avut ocazia să îl sfătuiască împotriva acestei fapte hazardate.
Se întoarse încruntată să-şi studieze propriul dar şi desfăcu panglicile, găsind înăuntru o pereche elegantă de mănuşi din piele.
— Îţi plac? o întrebă nerăbdătoare Kate. L-am ajutat pe papa să aleagă toate darurile. El nu ştie nimic despre modă!
— Sunt frumoase, spuse Anne. Ţie ce ţi-a dăruit?
— Port darul lui! spuse ea, ridicându-se şi făcând o piruetă pentru a-şi prezenta rochia de un verde-smarald. Iar soţul meu mi-a dăruit broşa. Se aplecă pentru ca mama ei să
admire bijuteria, iar când o făcu, Anne observă proeminenţa sânilor ei tineri.
Aşa cum prevăzuse Anne, bârfele despre rochiile dăruite reginei şi nepoatei sale reaprinseră speculaţiile conform cărora regele intenţiona să îşi dea la o parte soţia şi să se însoare cu lady Elizabeth.
— Şi nu este deloc ajutat nici de sănătatea precară a reginei, spuse unchiul Robert în timp ce stăteau în solarul casei Stanley, într-o zi de primăvară timpurie. Acum că
lordul Stanley petrecea mare parte din timp la curte, iar lady Stanley încă era izolată la Lathom, nimeni nu îi mai putea interzice lui Anne să primească musafiri.
— A început să circule chiar şi zvonul că regele o otrăveşte, adăugă unchiul ei.
282
- ELIZABETH ASHWORTH -
— Vai, dar asta este ridicol! izbucni Anne, furioasă că
cineva l-ar putea crede pe Richard capabil de aşa ceva. Dar sănătatea reginei nu s-a mai ameliorat? întrebă ea.
— Nu iese din dormitorul ei, iar însoţitoarele sale au spus că a devenit foarte slabă şi fragilă şi că tuşeşte mai tot timpul.
— Şi ce spun doctorii ei?
— Că are o boală gravă. De fapt, l-au sfătuit pe rege să se abţină să meargă în patul ei, deşi nu ştiu dacă din cauză că
ea este atât de slăbită sau pentru că se tem că boala ar putea fi contagioasă.
Anne încuviinţă din cap. Simţea compasiune pentru amândoi.
