Familia Stanley a fost chemată la curte de Crăciun, iar Anne ştia că lordul şi contesa aveau să fie nevoiţi să
răspundă unor întrebări stânjenitoare cu privire la implicarea lor în rebeliune. În prima zi, lordul Stanley fusese chemat de către rege şi se întoarse pe la ora cinei cu o expresie îngrijorată pe chip, închizându-se în solar cu soţia şi cu fiul său, lăsând-o pe Anne singură lângă şemineul din salon. De când avusese acea izbucnire şi îi acuzase de trădare la Lathom, membrii familiei Stanley îşi luaseră
măsuri de precauţie să nu discute niciodată despre treburile lor în prezenţa sau în apropierea ei.
În ziua următoare, unchiul Robert veni în toiul dimineţii să o ducă să îi vadă pe John şi pe Katherine, şi, în loc să îşi exprime reticenţa în a o lăsa să plece, Anne fu surprinsă
când contesa de Richmond trimise o servitoare să îi ceară lui Anne să meargă în solar.
— Aş vrea să îţi cer o favoare, spuse ea. Vrei să vorbeşti cu regele în numele meu? Sunt acuzată de trădare, şi dacă sunt găsită vinovată… Contesa îşi duse mâna la ceafă, parcă
imaginându-şi deja atingerea toporului călăului, şi înghiţi în sec. Ştiu că nu am fost întotdeauna prietene, dar am încercat să fiu blândă şi amabilă cu tine, şi nu cred că îţi doreşti să
mă vezi murind, nu-i aşa?
273
- POVARA LOIALITĂŢII -
Anne îşi permise un moment de satisfacţie, văzând că
femeia pe care o ura era nevoită să îi ceară ajutorul.
— Nu îi pot porunci regelui, răspunse ea, apoi se îmblânzi puţin. Voi aduce însă vorba despre asta, promise Anne.
Oricât de mult o ura pe contesă, nu i-ar fi plăcut să o ştie condamnată la moarte.
Copiii o întâmpinară bucuroşi, iar Katherine părea să fie mai mult decât entuziasmată când îşi sărută mama. Nici nu se aşezară bine şi nu apucară să facă schimb de poveşti, când Richard intră, iar Anne se ridică şi făcu o plecăciune înainte lui.
— Cum stau lucrurile la casa Stanley? o întrebă el după ce Anne se aşeză din nou.
— Par să fie îngrijoraţi cu privire la ceea ce i se va întâmpla contesei de Richmond.
— Aşa ar trebui să fie! Soţia lui Stanley este norocoasă că
nu este trimisă direct la Pontefract – sau mai rău!
— Ea chiar a complotat împotriva ta, spuse Anne. L-am văzut pe Buckingham vizitând-o de mai multe ori; de asemenea, numeroşi mesageri veneau şi plecau de la Lathom. Deşi în mare parte a timpului eram închisă în camera mea, ar fi trebuit să fiu oarbă ca să nu observ. Am scris o scrisoare în care încercam să te avertizez, dar contesa a descoperit-o şi a ars-o, iar după aceea mi-au fost refuzate pana şi cerneala, şi am fost supravegheată mult mai aspru.
— Am crezut că Harry Buckingham era prietenul meu, spuse Richard. Dintre toţi oamenii pe care i-aş fi suspectat de trădare, el era cel care avea cele mai multe motive să îmi rămână fidel. De ce s-a întors împotriva mea? întrebă el şi, văzându-i privirea tulburată, Anne întinse mâna şi îi atinse braţul.
— Cred că este posibil să fi avut ambiţia să pună mâna pe coroană, spuse ea. Mă îndoiesc de faptul că s-ar fi dat de bunăvoie la o parte din calea lui Henric Tudor.
274
- ELIZABETH ASHWORTH -
— Sângele bastard al lui Tudor nu are niciun drept asupra tronului Angliei! spuse Richard cu vehemenţă, şi când te gândeşti că eram dispus cândva să ascult rugăminţile mamei lui de a-l primi înapoi din Franţa.
— Ce se va întâmpla cu ea? întrebă Anne.
— Parlamentul va decide.
— Există dovezi că a complotat împotriva ta?
— Mai mult decât suficiente, răspunse el sumbru.
— Contesa m-a implorat să intervin pentru ea şi să te rog să ai milă, îi spuse Anne.
— Se teme pentru capul ei? întrebă Richard cu un zâmbet abia schiţat.
— Cred că da. Anne făcu o pauză, apoi continuă: O vei executa?
— Nu crezi că merită? întrebă el. Aceasta este pedeapsa pentru trădare, iar ea a complotat cu bună ştiinţă împotriva mea.
— Ştiu, spuse Anne. Nu o plac şi nici nu am încredere în ea. Nu îi plac pe niciunul şi nu am încredere în niciun Stanley, cu excepţia lui Eduard. Dar ea este o femeie pioasă
şi evlavioasă, şi nu mi-ar plăcea să cred… Anne tăcu, un fior rece străbătându-i trupul la ideea unui călău despărţindu-i capul de corp, printre ţipete şi sânge.
Richard se ridică şi se întoarse cu spatele la focul din şemineu.
— Când conduci un regat nu te poţi lăsa influenţat de sentimente, spuse el. Trădarea nu poate rămâne nepedepsită. O privi pe Anne pentru un moment, apoi chipul i se îmblânzi la vederea acelui zâmbet familiar. Nu voi porunci să fie ucisă, spuse el. Nu pentru că m-aş simţi mai tolerant în cazul ei şi nu pentru că este femeie, ci pentru că
trebuie să mă lupt să păstrez sprijinul soţului ei. Stanley este un ghimpe constant în coasta mea şi, deşi jură că nu a ştiut nimic despre complot, nu îl cred. Dar are o influenţă mult prea mare, ca să nu mai vorbim de armata sa. Nu pot risca 275
- POVARA LOIALITĂŢII -
să se întoarcă public împotriva mea. Dar ei să nu îi spui asta, o avertiză Richard în timp ce se aşeză din nou.
