— Spun că Dumnezeu i-a luat moştenitorul drept pedeapsă pentru uciderea fiilor fratelui său.
— Oamenii cred că este o pedeapsă? Pentru că Richard i-a ucis pe lordul Eduard şi pe lordul Richard? Anne îşi aminti cuvintele lui Sir William, rostite cu mai mult de şase luni în urmă.
— Nimeni nu ştie unde sunt prinţii. Erau în turn, dar nu au mai fost văzuţi de la revolta lui Buckingham, aşa că
oamenii au tras propriile concluzii. Eduard ridică din umeri.
278
- ELIZABETH ASHWORTH -
— Tu îi crezi? îl întrebă Anne. Ştia că părerea lui despre Richard se schimbase, după execuţia grăbită a lordului Hastings.
— Dacă aş fi fost în locul regelui, nu mi-aş fi dorit doi rivali despre care mulţi cred că sunt monarhii de drept şi moştenitorii tronului.
— Vorbeşti de parcă ai crede că sunt morţi.
— Ei bine, dacă trăiesc, haide să vedem când îi va scoate regele la iveală, pentru a contracara aceste zvonuri.
— Şi să rişte ca ei să devină ţinta unei alte revolte?
— Regele deja a riscat o nouă rebeliune convingând-o pe regina văduvă şi pe fiicele ei să iasă din adăpost, spuse Eduard.
— Dar ele sunt femei. Doar nu ar susţine cineva o revoltă
pentru a readuce o regină pe tron? întrebă Anne.
— O femeie îşi poate găsi repede un soţ care să o susţină, spuse Eduard, iar tata mi-a spus că atunci când Henric Tudor şi-a petrecut Crăciunul trecut la Catedrala din Rennes, a jurat că se va căsători cu Lady Elizabeth.
— Asta a sugerat Buckingham, spuse Anne, amintindu-şi ziua în care ea şi contesa îl întâlniseră, în drum spre Worcester.
— Sunt mulţi cărora le-ar plăcea să îl vadă pe Tudor pe tron, cu fiica răposatului regele drept regină, spuse soţul ei.
Şi cu toate că se teme de umbra toporului, soţia tatălui meu încă mai comunică cu fiul ei.
— Cum aşa, când este închisă la Lathom şi nu i se permite să vadă pe nimeni? ceru Anne să ştie.
— Nici măcar regele nu îi poate refuza confortul unui duhovnic – mai ales dacă el crede că ea caută iertarea pentru faptele săvârşite împotriva sa. Christopher Urswick îi este loial şi îi duce mesajele şi scrisorile lui Henric în Franţa.
Eduard tăcu brusc şi îi aruncă o privire aspră.
— Nu ar fi trebuit să îţi spun lucrurile astea, continuă el.
Uneori uit de avertismentele tatei, care m-a sfătuit să fiu precaut în discuţiile cu tine. Am încredere că nu îi vei spune 279
- POVARA LOIALITĂŢII -
nimic din toate astea regelui. Nu vreau să îţi interzic să scrii scrisori.
— Îl văd foarte rar, aşa că nu ai de ce să te temi. Este în Londra în cea mai mare parte a timpului acum şi nu are răgaz să corespondeze cu mine, spuse Anne. Nu avea să rişte să îi trimită o scrisoare lui Richard, gândi Anne, dar avea să-i trimită vorbă printr-unul din unchii ei, data viitoare când avea să mai primească un mesager din partea lor.
Cu toate astea, următoarea scrisoare pe care o primi a fost de la Isabella, care se afla în Londra cu unchiul Robert, şi o menţiona, de asemenea, pe lady Elizabeth printre rânduri.
Către Anne Stanley, la Hornby
Draga mea, te salut cu drag şi cu respect. Noi suntem bineşi sper că tu eşti sănătoasă.
Aici, în Londra, este multă teamă, iar regele a pus oameniînarmaţi pe străzi pentru a menţine pacea, în timp ce tavernelesunt pline de oameni care şuşotesc, iar teoriile lor devin din ceîn ce mai stranii în fiecare zi. Oamenii spun că regele şi-a ucisnepoţii şi că plănuieşte să divorţeze de regină şi să se însoarecu nepoata lui, lady Elizabeth.
Robert spune că regele este foarte furios din pricina acestorzvonuri. Totuşi, în fiecare zi apar broşuri şi pamflete, iar soţulmeu de-abia stă pe acasă, încercând să descopere cine este înspatele acestor zvonuri.
Mai există şi bârfe despre revolte şi invazii, şi cu toate că
regele şi-a instalat navele de război în Canalul Mânecii şi aîncercat să îl convingă pe ducele Francisc să i-l predea peHenric Tudor, el a refuzat, iar Robert se teme că ameninţareadin partea lui Tudor şi a susţinătorilor săi este plauzibilă.
Poate că regele nu ar fi trebuit să fie atât de îngăduitor cumama lui Tudor, lady Stanley. Tu ce ştii? Ai libertatea de ascrie, sau soţul tău îţi cenzurează scrisorile?
Sper să ne revedem cu ocazia Crăciunului, iar până atuncite pomenesc zilnic în rugăciunile mele.
280
- ELIZABETH ASHWORTH -
Scrisă la Crosby Hall, Londra
Cu dragoste,
Verişoara ta, Isabella
