fie pusă în practică – aşa cum îmi închipui că republica este cea mai desăvârşită formă de guvernământ.
— Vom studia Republica lui Platon de îndată ce vom termina cu Homer.
— Da, pe timpul lui Platon se putea întâmpla ca noi toţi – bărbaţi, femei şi copii – să fim potriviţi pentru republică; dar daţi-mi o monarhie constituţională în stadiul actual al moralei şi raţiunii. În pruncie, avem nevoie de un despotism înţelept care să ne conducă.
De fapt, chiar şi mult după ce trece pruncia, copiii şi tinerii sunt mai fericiţi sub legile sigure pe care le exercită autoritatea discretă şi fermă a părinţilor. Sunt de acord cu domnişoara Hale că îi socotim pe lucrători nişte copii, dar tăgăduiesc că noi, patronii, i-am adus sau îi menţinem în această stare. Susţin că despotismul este cea mai bună formă de guvernământ pentru ei; aşa că, în clipa când vin în contact cu ei, trebuie neapărat să devin un autocrat. Îmi folosesc cât pot mai bine discernământul – şi nu din motive filantropice sau din impostură, de care am avut chiar prea mult parte aici, în nord –
pentru a face legi înţelepte şi a lua hotărâri drepte în conducerea afacerilor mele – legi şi hotărâri care favorizează în primul rând propria mea bunăstare – dar şi pe a lor, în al doilea rând; dar nu voi accepta să fiu forţat a-mi explica motivele, nici să mă abat de la hotărârea mea, odată adoptată. N-au decât să înceteze lucrul! Voi suferi tot atât de mult ca şi ei: dar, la sfârşit, îşi vor da seama că nici n-am cedat şi nici nu m-am răzgândit, nici cu o iotă.
Margaret intrase din nou în încăpere şi se aşezase cu lucrul în mână; dar nu spuse nimic.
— Nu tăgăduiesc că vorbesc dintr-o mare ignoranţă, începu domnul Hale; dar, din puţinul pe care-l ştiu, aş spune că masele trec repede în stadiul dificil care intervine între copilărie şi maturitate, atât în viaţa mulţimii cât şi a fiecărui individ. Greşeala pe care o fac mulţi părinţi în această perioadă este de a stărui să li se răspundă
cu aceeaşi supunere exagerată ca pe vremea când tot ceea ce avea de făcut copilul era să asculte de legi simple, ca: „Vino când eşti chemat!” şi „Fă ceea, ce ţi se cere!” Un părinte înţelept satisface însă
dorinţa de acţiune independentă a copilului sau, pentru a putea deveni prieten şi sfătuitor atunci când va înceta domnia lui absolută.
133
Dacă greşesc în raţionamentul meu, amintiţi-vă că dumneavoastră
singur aţi ales analogia.
— De curând, spuse deodată Margaret, am auzit povestindu-se ce s-a întâmplat la Nürnberg acum vreo trei sau patru ani. Un bogătaş
trăia singur într-un conac imens, din acelea care erau folosite înainte şi ca locuinţă şi ca magazin. Se spunea că are un copil, dar nimeni nu ştia cu certitudine. Timp de patruzeci de ani, zvonul acesta ba se înteţea, ba se potolea – dar nu s-a spulberat niciodată
cu totul. După moartea bogătaşului, s-a aflat că era adevărat. Avea un fiu – un bărbat în toată firea, dar cu mintea nedezvoltată, de copil, pe care îl ţinuse astfel ca să-l ferească de ispite şi greşeli.
Numai că atunci când acest copil bătrân a rămas singur pe lume, orice rău sfătuitor a avut putere asupra lui. Nu ştia să deosebească
binele de rău. Tatăl lui făcuse greşeala de a-l creşte în ignoranţă, socotind că e nevinovăţie; şi, după paisprezece luni de excese, autorităţile oraşului au trebuit să se îngrijească de el, ca să nu moară de foame. Nu ştia nici măcar ce să spună ca să fie un bun cerşetor.
— E-adevărat că am comparat (la sugestia domnişoarei Hale) poziţia patronului cu cea a părintelui; astfel încât ar trebui să nu mă
plâng dacă aţi făcut din această comparaţie o armă împotriva mea.
Dar, domnule Hale, dându-ne de model un părinte înţelept, aţi spus că acesta ştie să satisfacă dorinţa copiilor de a acţiona independent. Dar e cert că nu a sosit încă vremea ca mâna de lucru să aibă vreo acţiune independentă în desfăşurarea negoţului – altfel.
Chiar nu înţeleg ce-aţi vrut să spuneţi şi, credeţi-mă, patronii ar încălca independenţa oamenilor lor într-un fel pe care nu l-aş socoti justificat, dacă ne-am amesteca în viaţa acestor oameni în afara fabricilor. Dacă lucrează zece ore pe zi pentru noi, nu văd ce drept am avea să le punem hamul în restul timpului. Independenţa mea are un preţ atât de mare în ochii mei, încât nu-mi pot închipui o înjosire mai cumplită decât să vină altcineva care să mă dirijeze, să
mă sfătuiască şi să-mi ţină tot timpul predici, sau chiar să-mi plănuiască prea amănunţit acţiunile. Poate fi omul cel mai înţelept sau puternic – m-aş răzvrăti şi aş fi jignit în faţa amestecului său.
Îmi închipui că acesta este un sentiment mai puternic în nordul Angliei decât în sud.
— Iertaţi-mă, dar asta nu se datoreşte cumva faptului că nu a 134
existat pic de egalitate şi prietenie între clasa sfătuitoare şi cea sfătuită? Că fiecare om a trebuit să rămână într-o poziţie necreştinească, izolată, departe de fraţii săi oameni şi pizmuindu-i, speriat tot timpul să nu-i fie încălcate drepturile?
— N-am făcut decât să expun situaţia. Îmi pare rău, dar am o întâlnire la ora opt şi trebuie în seara asta, pur şi simplu să iau faptele aşa cum le găsesc, fără a încerca să le explic; ceea ce, de fapt, n-ar avea nicio importanţă, în hotărârea privind acţiunea de urmat –
faptele trebuie acceptate.
— Dar, spuse Margaret pe un ton scăzut, mie mi se pare că are cea mai mare importanţă.
Tatăl ei îi făcu semn să tacă, astfel ca domnul Thornton să poată
termina ce avea de spus. Acesta se şi ridicase şi se pregătea să plece.
— Trebuie să admiteţi un lucru. Dat fiind că în orice om din ţinutul nostru există un puternic sentiment de independenţă, am eu care vreun drept să-i impun altuia părerile mele asupra felului cum să acţioneze (detestând acest lucru la fel de mult ca şi mine), numai pentru că el are forţă de muncă de vândut şi eu capital ca s-o cumpăr?
— În niciun caz, spuse Margaret hotărâtă să se limiteze doar la atât; în niciun caz, datorită poziţiilor muncii şi capitalului, oricare ar fi ele, ci pentru că sunteţi legat de oamenii asupra cărora aveţi o putere imensă, chiar dacă refuzaţi sau nu s-o folosiţi; pentru că
vieţile şi bunăstarea dumneavoastră şi a lor sunt legate atât de strâns. Am fost făcuţi ca să depindem unii de alţii pe acest pământ.
Putem ignora propria noastră dependenţă, sau refuza să
recunoaştem că alţii depind de noi în mai multe privinţe decât doar plata săptămânală a lefurilor; dar ea există, totuşi. Nici dumneavoastră şi nici alţi patroni, nu puteţi face nimic. Omul cel mai mândru de independenţa lui depinde de cei din jur, care-şi exercită imperceptibil influenţa asupra caracterului său – asupra vieţii sale. Până şi cel mai izolat om din Darkshire are tot felul de oameni care depind de el, care se agaţă de el din toate părţile; nu poate scăpa de ei, la fel cum nu poate stânca să scape de…
— Te rog, fără comparaţii, Margaret; ne-ai mai dat o mostră, spuse tatăl ei zâmbind, dar stânjenit totuşi de gândul că-l reţineau pe domnul Thornton, împotriva voinţei sale, ceea ce era o greşeală –
căci atâta vreme cât Margaret vorbea, el asculta cu plăcere, deşi ceea 135
ce spunea nu făcea decât să-l înfurie.
— Spuneţi-mi, domnişoară Hale, aţi fost vreodată influenţată –
nu, nu e cinstit din partea mea să spun asta; – dar, dacă v-aţi dat vreodată seama că aţi fost influenţată de alţi oameni şi nu de împrejurări, aceşti alţii au acţionat direct ori indirect? Au căutat care să îndemne, să impună şi să acţioneze corect doar ca să dea un exemplu, sau au fost oameni cinstiţi, oameni adevăraţi, făcându-şi datoria şi făcând-o nestrămutat, fără să se gândească dacă faptele lor îl vor face pe unul harnic, iar pe altul econom? Păi, dacă aş fi lucrător, m-ar impresiona de douăzeci de ori mai mult conştiinţa faptului că patronul meu e un om cinstit, punctual, prompt şi hotărât în tot ce face, decât oricare amestec, oricât de binevoitor ar fi, în treburile mele din afara orelor de muncă. Nu cred că am nevoie să chibzuiesc prea atent la ceea ce sunt eu însumi; dar am încredere şi mă bizui pe cinstea şi pe sinceritatea oamenilor mei şi pe opoziţia lor deschisă, în contradicţie cu modul în care se va desfăşura greva în alte fabrici, tocmai pentru că ei ştiu cu cât dispreţ privesc orice avantaj necinstit sau orice faptă făcută pe ascuns. Asta pătrunde mai adânc în conştiinţa lor decât un şir întreg de conferinţe pe tema
