— Îmi pare rău, dar până la urmă n-o să pot sta cu tine să mă încălzesc.
— Mary, bea şi tu o cafea şi ia loc, spuse Edith în timp ce rupea fasolea.
Vocea ei era autoritară.
— Încă nu ştie că te-ai întors.
— Da, Mary, ia loc şi bea o ceaşcă de cafea, spuse Stan Thomas.
În acel moment Edith, curăţătoarea de fasole, îl privi pieziş. O privire scurtă, dar plină de înţeles.
— Dar dumneata de ce nu iei loc, domnule? îl întrebă Edith.
— Mulţumesc, doamnă.
Şi se aşeză.
— Mary, adu-i oaspetelui tău o cană de cafea.
Mary tresări.
— Nu pot, spuse ea. Trebuie să văd ce vrea domnişoara Vera.
— Nu moare dacă stai aici cinci minute şi te usuci, spuse Edith.
— Nu pot! spuse Mary.
Şi ieşi repede din bucătărie, trecând în viteză pe lângă Stan Thomas şi Edith. Îi auzeau paşii grăbiţi pe scări în timp ce striga „Îmi pare rău!“. Şi apoi dispăru cu totul.
— Cred că pot să-mi iau singur cafeaua, spuse Stan Thomas.
— Ţi-o dau eu. Asta-i bucătăria mea.
Edith lăsă fasolea şi-i turnă lui Stan o cană de cafea. Fără să-l întrebe ceva, adăugă
un strop de frişcă, fără zahăr, ceea ce pe el nu l-a deranjat. Îşi pregăti şi ei o cană în acelaşi fel.
— Îi faci curte? îl întrebă ea după ce se aşeză.
Se uita la el suspicioasă, fără să încerce să ascundă acest lucru.
— Abia am cunoscut-o.
— Te interesează persoana ei?
Stan Thomas nu răspunse, dar îşi ridică sprâncenele într-un mod ironic şi surprins.
— Nu-ţi pot da nici un sfat, spuse Edith.
— Nu trebuie să-mi dai nici un sfat.
— Cineva ar trebui.
— Cine?
— Ştii, ea e deja măritată, domnule...?
— Thomas. Stan Thomas.
— E măritată, domnule Thomas.
— Nu. Nu poartă verighetă. Şi n-a spus nimic.
— E măritată cu nenorocita aia de sus, spuse Edith arătând cu degetul spre tavan.
Ai văzut cum a luat-o la fugă chiar înainte s-o strige?
— Pot să te întreb ceva? spuse Stan. Cine dracu’ e ea?
— Nu-mi place cum vorbeşti, spuse Edith, deşi după tonul ei nu părea să-i pese chiar atât de mult.
Suspină.
— Mary este în mod legal nepoata domnişoarei Vera. Dar de fapt e sclava ei. E-o tradiţie de familie. La fel s-a întâmplat şi cu maică-sa. Biata femeie a scăpat de asta numai prin înec. Ea a fost femeia luată de valuri în 1927. Nu i-au găsit niciodată corpul.
Ai auzit de asta, nu?
— Da, am auzit.
