Ruth râse. Apoi a spus:
— Ai cunoscut vreodată pe cineva pe nume Owney Wishnell?
— Cine-i ăsta? De pe Courne Haven?
— E nepotul pastorului Wishnell.
— A, da. Băiatul acela mare şi blond.
— Da.
— Ştiu cine e.
Ruth nu mai spuse nimic.
— De ce? întrebă doamna Pommeroy. De ce întrebi?
— Aşa... spuse Ruth.
Uşa de la verandă se deschise brusc, lovită de Opal, soţia lui Robin Pommeroy, care nu putea ajunge la clanţă pentru că avea mâinile ocupate cu băiatul ei. La vederea doamnei Pommeroy, copilul lăsă să-i scape un ţipăt nebunesc, ca un pui fericit de gorilă.
— Uite-l pe nepoţelul meu, spuse doamna Pommeroy.
— Bună, Ruth, spuse timidă Opal.
— Bună, Opal.
— Nu ştiam că eşti aici.
— Salut, Eddie, spuse Ruth către copil.
Opal îl aduse pe Eddie mai aproape şi se aplecă icnind uşor, pentru ca Ruth să
poată săruta imensul cap al copilului. Ruth se mută mai încolo pe canapea ca să-i facă
loc lui Opal; ea se aşeză, îşi ridică tricoul şi-i dădu un sân lui Eddie. Bebeluşul se repezi la el şi se apucă să sugă zgomotos. Sugea ca şi cum ar fi respirat pe-acolo.
— Nu doare? întrebă Ruth.
— Ba da, spuse Opal.
Căscă fără să-şi ducă mâna la gură, descoperind o mină de plombe argintii.
Toate cele trei femei de pe canapea priveau bebeluşul imens prins atât de puternic de sânul lui Opal.
— Suge ca o pompă, spuse Ruth.
— Şi mai şi muşcă, adăugă sec Opal.
Ruth tresări.
— Când i-ai dat ultima oară să mănânce? întrebă doamna Pommeroy.
— Nu ştiu. Acum o oră. Jumătate de oră.
— Ar trebui să încerci să respecţi un program, Opal.
Ea ridică din umeri.
— E tot timpul flămând.
— Sigur că e, drăguţo. Asta pentru că-l hrăneşti tot timpul. Îi creşte pofta de mâncare. Ştii cum se spune. Dacă mama dă, copilul ia.
— Aşa se spune? întrebă Ruth.
— Am inventat eu, recunoscu doamna Pommeroy.
— Sună drăguţ, spuse Ruth, iar doamna Pommeroy zâmbi şi o lovi în glumă.
Lui Ruth îi lipsise plăcerea de-a necăji oamenii fără să se teamă că vor izbucni în lacrimi. Îi întoarse lovitura doamnei Pommeroy.
— Părerea mea e să-l las să mănânce când vrea, spuse Opal. Mă gândesc că dacă
mănâncă înseamnă că-i e foame. Ieri a mâncat trei crenvurşti.
— Opal! exclamă doamna Pommeroy. Are abia zece luni!
— N-am ce face.