— Nu-mi place să trăiesc singură.
— Dar nu eşti singură acum.
Strânge din buze.
— Nu e acelaşi lucru să locuieşti cu un copil sau cu un soţ.
— Mda, presupun că ai dreptate.
O privesc în ochi fără să clipesc.
Se înroşeşte şi-şi fereşte ochii.
— N-ai dreptul să mă judeci. Voi fi o soţie bună. Nu vreau să mă
ocup singură de fermă.
— Nici eu n-am vrut să devin ucenică de servitoare, dar domnul Crawford al tău nu a ţinut cont de dorinţa mea. Îmi schimb poziţia, ca să mă poată privi din nou în ochi. Domnul Shaw o s-o oblige pe Phoebe să intre slujnică la străini.
Clatină din cap.
— Greşeşti. Mi-a spus că o s-o lase să rămână aici dacă se va dovedi folositoare în gospodărie.
— Ţi-a făcut el promisiunea asta? Va fi de ajuns ca Phoebe să
înveţe să toarcă? Cum se descurcă la lecţii?
Mama oftează.
— Domnul Shaw mi-a zis că doamna Pratt este nemulţumită de progresele lui Phoebe.
— Nemulţumită?
Cuvinte de protest îmi stau în gât, dar mă abţin să le rostesc.
— De unde a auzit una ca asta domnul Shaw?
— De la Jethro Pratt, clatină mama din cap. Sunt foarte surprinsă.
Mă aşteptam ca Phoebe să exceleze.
Phoebe e extraordinar de îndemânatică. Munca ei va fi răsplătită
cândva. Stăpânul l-a minţit pe domnul Shaw, şi pentru asta nu există
270
decât un singur motiv – ca să o ia el slujnică pe Phoebe.
Comportamentul lui abject lucrează însă în favoarea mea. Nu am de gând să las înşelăciunea să treacă de la mine.
O ating uşurel pe umăr. Îi simt oasele sub mână.
— Până ce Phoebe va împlini optsprezece ani, nu va trece o zi fără
să te întrebi dacă domnul Shaw o va da sau nu servitoare cuiva. Asta e ceea ce îţi doreşti pentru tine ori pentru Phoebe?
Îşi încolăceşte braţele în jurul mijlocului şi se încovoaie, iar corpul îi rămâne nemişcat. Numai ochii nu au astâmpăr. Îi fug de colo-colo, de parcă ar căuta răspunsuri.
— Nu, şopteşte ea într-un târziu, nu o s-o ia de lângă mine.
— Ba da.
Convingerea mamei se clatină. O să continui să insist.
— Domnul Shaw nu va putea s-o dea slujnică dacă tu îi vei decide altfel viitorul înainte să vă căsătoriţi.
— Se va înfuria pe mine dacă voi lua decizia fără să-l întreb.
— Până pe zece iulie nu are niciun drept asupra ei. E un bărbat nedemn de respect, care găseşte vină unei mame pentru că are grijă
de copilul ei.
— Nu ştiu ce să fac.
— Nu ai de ce să-ţi mai faci griji.
Şovăiala mamei îmi pune răbdarea la încercare. Trebuie s-o conving să-mi accepte planul.
