Mă măsoară bănuitoare din ochi.
— Dar ai fost acolo şi ieri. De ce vrei să te întorci?
— Mă duc să caut piersici.
Aruncă o privire spre farfuriile de pe masă.
— Dar te întorci până la prânz?
— Bineînţeles. Aşez borcanul cu gem de mere lângă platoul cu pâine. Prânzul va fi gata la timp.
Îşi strânge buzele într-un gest de avertizare.
— Mama îl aşteaptă pe tata să se întoarcă azi.
— O să se bucure să-l vadă revenit acasă, spun eu, ridicând din umeri cu falsă nepăsare.
Nu ştiu cu precizie unde locuieşte domnul George Pratt, şi prin urmare nu pot aprecia cât timp îi va lua stăpânului să ajungă acasă.
Poate, cu puţin noroc, nu va sosi decât la cină. Şi voi fi bucuroasă nu la vederea lui, ci a proviziilor pe care sper să le aducă.
Le alung pe fetiţe din bucătărie.
— Acum, domnişorelelor, afară cu voi. Staţi la umbră şi jucaţi-vă
de-a şcoala.
Dorcas se răsuceşte pe călcâie şi le târăşte după ea pe cele două
surori mai mici.
— Eu o să fiu profesoara şi voi elevele.
De cum se aşază sub un stejar şi încep să se joace de-a scrierea, mă
grăbesc să ajung la poteca din pădure. În câteva minute sunt la cascadă. Sunt sigură că nu am fost urmărită. Când mă apropii, Mark se ridică din iarba înaltă.
275
— Bună, zice şi îmi zâmbeşte larg. Eşti gata?
— Da. Mă desfăt cu prezenţa lui. Mă simt minunat să fiu cu el în mijlocul zilei şi să discutăm ca doi prieteni, fără să ne ascundem în umbra unei grote. Văd că ţi-ai luat vestă.
Se bate peste materialul în dungi care îi acoperă pieptul.
— E de la mama. Grozav, nu-i aşa?
— Potrivit, mai degrabă. Gesticulez spre potecă. Haide să ne grăbim. Nu vreau să lipsesc prea mult de acasă.
— Bine.
Se pune în mişcare şi pantofii lui negri răscolesc praful de pe drum.
Mă iau iute după el şi reflectez între timp la felul cum va decurge ziua. Sigur, pot apărea probleme, dar m-am gândit la toate. Dacă
mama şi sora mea îşi vor face griji la ideea de a călători alături de un
străin, o să le liniştesc. Mark le poate fi atât ghid, cât şi protector.
Dacă mama va protesta împotriva angajării lui Phoebe la o altă
familie în afară de Eton, Mark îi va răspunde că am întârziat prea mult şi postul a fost ocupat.
Orice altă problemă se va ivi, Mark şi cu mine o vom rezolva, pentru simplul motiv că trebuie. Phoebe nu mai poate rămâne în Worthville.
— Mark, sunt câteva lucruri pe care trebuie să ţi le spun despre călătoria de astăzi.
— Nu-mi place cum ai început.
Cel mai bine este să termin cât mai repede cu lucrurile neplăcute şi să evit discuţiile lungi.
— Nu le-am povestit despre tine mamei şi lui Phoebe.
— De ce nu?
— Mi-a fost teamă că vor refuza să vină.
Se opreşte din mers. Eu nu.
