— Susanna?
Trag cu urechea ca să-i aud paşii, dar nu surprind nicio mişcare.
Nu mă urmează. Mă răsucesc cu faţa spre el.
276
— Ce-i?
— Ce aveai de gând să faci? Să ne prezinţi şi pe urmă să dispari?
— Da. Altfel nu se poate.
— Ele două trebuie să vină de bunăvoie.
— Dar sunt încântate de călătorie. Vor veni cu siguranţă, îi spun în timp ce continui să înaintez pe potecă.
Mă prinde din urmă.
— Şi dacă te înşeli?
— Eu o să fiu convingătoare, iar tu vei fi fermecător.
— Să sperăm că ai dreptate. Se fereşte de un şarpe care se strecoară iute ca o plesnitură de bici într-o găurică. Ce altceva mai trebuie să ştiu?
— I-am spus mamei că am găsit o slujbă pentru Phoebe la familia Eton.
— Ce? Se opreşte din nou şi de data asta mă prinde de cot şi mă
împiedică să mai înaintez. De ce ai minţit în legătură cu o chestiune aşa de importantă? Îşi va da seama când vom ajunge la Raleigh, şi oricum ultimul nume de pe listă este Palmer.
Îmi smucesc braţul din strânsoare.
— N-am avut încotro, a trebuit să mint ca să o fac să vină.
— Grozav. Tu rămâi aici şi mă laşi pe cap cu două femei şucărite.
— Sunt sigură că vei trata problema cu toată competenţa, îi spun şi o iau din loc.
Nu ne ia mult să ajungem la ferma mamei. Phoebe aşteaptă în tindă. Dă să alerge spre mine, dar îşi încetineşte pasul când îl zăreşte pe Mark.
— Nu spune nimic, decât dacă eşti nevoit, îi zic lui Mark încet, ca să nu mă audă Phoebe.
— Nu-ţi face griji pentru asta. O să te las pe tine să vorbeşti.
O iau înainte şi întind un braţ spre sora mea.
— Mă bucur să văd că eşti gata.
Mă ia de mână şi privirea îi poposeşte asupra însoţitorului meu.
— Cine e bărbatul acesta, Susie?
277
— Un prieten de-al meu.
— Şi ce caută aici?
— E din Raleigh. Ne va fi ghid.
O studiez cu atenţie. Sora mea e pe cale să devină o frumuseţe de fată. Am moştenit amândouă ochii mari şi întunecaţi la culoare al tatei, dar asemănările se opresc aici. Phoebe are un păr auriu şi strălucitor şi este micuţă şi zveltă. Poartă un corsaj brodat cu păsări și iederă şi pare mai mare. Poate că nimeni n-o va întreba ce vârstă
are. Şi în orice caz n-o să permit ca domnul Pratt s-o vadă aşa cum arată acum, drăguţă şi matură.
— Mark ştie unde locuiesc stăpânul şi stăpâna ta cei noi.
— Mama mi-a spus că mi-ai găsit o slujbă. Se încruntă. E prea devreme. N-am terminat cu lecţiile de tors.
— Este momentul cel mai bun. Multe familii din Raleigh pun acum mare preţ pe genul de abilităţi pe care le ai tu.
— Ar pune un preţ mai mare dacă aş şti şi să torc.
Mă holbez la ea mirată. Până acum sora mea nu m-a contrazis niciodată. Să fie un semn rău pentru restul zilei?
Mama iese în tindă. Poartă o jachetă verde nouă peste rochia cea mai bună pe care o are şi pe cap o pălărie de paie cu fundă albastră.
Obrajii îi sunt rozalii de emoţie. Face câţiva paşi în faţă, dar se opreşte la vederea lui Mark.
