grăbesc să le fac pe plac.
Familia se apucă să mănânce fără să vorbească, însă tăcerea nu durează prea mult.
După câteva clipe, Dorcas oftează zgomotos, se foieşte pe scaun, apoi oftează din nou.
Zâmbesc.
— Vrei să spui ceva, Dorcas? o întreabă mama ei.
— Vreau să ştiu unde e tata.
— În vizită la fratele lui, George.
— Dumnezeule milostiv. Dorcas îmi aruncă o privire înainte de a se întoarce spre mama ei. Ei doi se înţeleg bine?
Deborah îi dă un picior pe sub masă.
— Au! se încruntă Dorcas. Nu-mi mai face semne, Deborah.
Vreau să ştiu.
— Sunt fraţi. Sigur că se înţeleg bine, declară doamna Pratt radiind de satisfacţie. Cred că unchiul George o să ne trimită o mulţime de cadouri şi de bunătăţi. Tatăl vostru le va aduce săptămâna asta, la întoarcere.
Îl ciupesc pe bebeluşul John de obraji. Câteva zile fără stăpân?
Nu s-a întâmplat niciodată în cei opt ani de când sunt aici. Mă las cuprinsă de bucurie, ca şi cum absenţa lui ar face ca o briză plăcută
să traverseze casa.
266
Şi mai mult decât atât, fără ochii lui iscoditori îmi voi putea pune planul în aplicare.
Mark nu mă va lăsa de izbelişte. Stăpânul nu va fi de faţă ca să mă
oprească. Vom reuşi.
E o zi frumoasă. În absenţa spectrului mereu dezaprobator al domnului Pratt, râdem cu toţii mai mult, vorbim mai mult între noi şi zâmbim mai mult. Până şi cina şi spălatul vaselor decurg cumva mai uşor. Cum nu mai e nimeni care să-i poruncească să mă
urmărească, Jedidiah se apucă mulţumit de lecţii.
În amurg stau şi-l aştept cu nerăbdare pe Mark. Soseşte curând după mine, saltă de pe un bolovan pe altul cu uşurinţa pe care ţi-o dă practica şi sare de cealaltă parte a cascadei. Flutură un vraf de documente.
— Am găsit o altă slujbă de fată în casă.
Chiar dacă n-aş fi fost şi aşa binedispusă, entuziasmul lui este contagios.
— Povesteşte-mi iute.
— Uite aici anunţul din ziarul de Hillsborough. Citeşte de pe foaia aşezată în faţă, fără să-şi ascundă licărul de mândrie. „Familia Jonathan Palmer anunţă că se află în căutarea unei servitoare ucenice, cu vârsta cuprinsă între paisprezece şi optsprezece ani, cu constituţie robustă şi maniere plăcute, capabilă să preia o parte din treburile gospodăriei.”
Vorbele mă inundă ca un duş rece. Doar ştie ce vârstă are Phoebe.
— Sora mea nu are decât doisprezece ani.
— Are constituţie robustă şi maniere plăcute?
— Da.
Entuziasmului iniţial îi la locul dezamăgirea. Familiile de vază
din stat au posibilitatea să-şi aleagă cel mai bun personal. Nu s-ar mulţumi cu o fată mai tânără decât au cerut expres.
— Două din trei criterii corespund. Şi o să-i convingem noi cumva să o accepte, chiar dacă e mai tânără.
Din inimă-mi doresc să se poată. Sora mea ar fi în siguranţă
267
deplină în casa unui om de stat important. Dar de ce să o ducem într-un loc unde nu este dorită?
— Va fi dificil.
O să încerc totuşi. Altfel riscăm să intrăm în criză de timp. Îndoaie foaia şi o îndeasă în buzunarul de la spate. Ce zici de vineri?
Mai sunt trei zile până atunci. Voi merge acasă la mama doar cu o zi înainte, ca să nu-i las timp să-i împărtăşească secretul domnului Shaw.
— Vor fi pregătite pe la jumătatea dimineţii.
