Tăcerea se prelungeşte. Într-un târziu, clatină din cap şi o priveşte pe Susanna drept în ochi.
— Stăpânul ţi-a provocat intenţionat arsura.
Susanna confirmă cu o mişcare din cap.
Doamna Eton îşi mută privirea de la faţa ei la gât şi mâini.
— Mai ai şi alte răni, nu-i aşa? Răni care nu se văd?
— Da, doamnă, răspunde Susanna atât de încet, încât abia se aude.
Doamna se uită rând pe rând la noi trei, fără să se grăbească.
Trăsurile trec huruind pe lângă noi. Când îşi fixează ochii asupra mea, mă simt ciudat, deşi nu într-un fel neplăcut. E o privire intensă
și plină de simpatie.
Uşa de la casă se întredeschide cu un scârţâit. Un bărbat înalt, într-un costum sobru, îşi drege glasul.
— Doamna Eton?
— Vin imediat, Fisk, zice doamna şi-i face un semn lui Phoebe să
se apropie. Vino încoace, micuţo. Spune-mi la ce te pricepi tu mai bine.
— Brodez destul de bine, doamnă, face o scurtă reverenţă Phoebe şi un zâmbet timid îi luminează faţa. Sunt tare bună la brodat albine.
N-aţi vrea să vă arăt?
— Sigur că da.
Phoebe cotrobăie prin sacul ei de pânză şi scoate ceva. Doamna Eton ia pătratul de pânză albă brodat cu sute de albinuţe şi zâmbeşte larg.
— E într-adevăr o lucrătură remarcabilă. Luni voi merge la balul de Ziua Independenţei. Şi mi-ar plăcea foarte mult să port o batistă
brodată cu asemenea măiestrie.
— V-o fac cadou.
288
— Foarte amabil din partea ta. Doamna Eton îşi mută privirea mai întâi spre mine, apoi spre Susanna. Şi de ce e atâta grabă?
— Mama se recăsătoreşte luna asta.
— Şi soţul ei vrea să o dea pe sora ta slujnică la stăpânul tău?
— Da, doamnă.
— Atunci va trebui să acţionăm repede, spune doamna Etou pe un ton energic. Avem o fată în casă nou angajată, dar presupun că la fel de bine se va descurca şi la bucătărie. Prin urmare, sunt dispusă
să o angajez pe Phoebe şi să-i ofer educaţie, casă şi masă. Va lucra ca fată în casă, va broda haine şi lenjerie de câte ori va fi nevoie şi va îndeplini şi alte îndatoriri atunci când i se va cere, până la împlinirea vârstei de optsprezece ani.
Lângă mine, Susanna se clatină şi se prinde de mine ca să o sprijin. Îmi strecor un braţ pe după mijlocul ei.
— Putem să o lăsăm acum aici pe Phoebe? şopteşte ea.
Doamna Eton dă din cap afirmativ.
— Cel mai bine ar fi să încheiem un contract. Eşti pregătită să
semnezi documentul?
— Mama ne aşteaptă în Union Square.
— O să îl rog pe Fisk să meargă să-i aducă pe mama voastră şi pe soţul meu aici ca să redacteze şi să semneze contractul. Doamna Eton porneşte să urce scările. Tu, Phoebe, ai să vii cu mine. Mergem să te prezint menajerei. O să te conducă ea la tine în cameră.
Surorile se uită una la cealaltă cu ochi mari, rotunzi şi umezi.
— Acum, Susie? spune Phoebe cu o voce tremurătoare. Chiar în clipa asta?
— Da, spune Susanna, arborând o imitaţie de zâmbet pe jumătate reuşită. O să te las aici doar pentru că ştiu că vei fi foarte fericită la familia Eton.
— Cred că ai dreptate, dar tot îmi va fi dor de tine şi de mama.
— O să venim să te vizităm.
— O să-mi scrii? M-aş bucura să pot primi scrisori de la tine.
