— Mark?
— Aici sunt, îi spun din locul în care mă găsesc, la câţiva pași de cărare.
Rămâne nemişcată ca o statuie până ce dă cu ochii de mine.
— N-ar fi trebuit să vii.
— Dacă n-ai venit tu la cascadă, am venit eu la tine.
— Nu mai am voie să plec din curte până ce mi se termină
contractul.
— De asta sunt aici, ca să schimb lucrurile. Întind braţele spre ea.
Vino încoace.
Ne întâlnim la jumătatea distanţei. O strâng în braţe cu putere, savurând apropierea. Îngrijorarea din ultimele zile începe să se evapore. E în viaţă şi pare sănătoasă şi am de gând să fac astfel încât să rămână aşa.
— Mark? Nu pot să respir.
Râde şi icneşte în acelaşi timp.
— O, scuze. Slăbesc strânsoarea. Mă bucur aşa mult că eşti bine.
S-a purtat urât cu tine domnul Pratt?
— Îngrozitor. Pe faţă îi trece o umbră, ca de animal hăituit. Dacă
ne prinde împreună…, lasă ea fraza neterminată.
— Îmi asum riscul.
Se uită peste umăr, neliniştită, şi vocea i se înăspreşte.
— Acum trebuie să pleci. Te rog. Stăpânul te va bate dacă te găseşte aici.
— Aş vrea s-o văd şi pe-asta.
Avertismentul ei mă readuce totuşi cu picioarele pe pământ.
Trebuie să mă concentrez pe misiunea pe care mi-am asumat-o, aceea de a o scoate de aici.
— Susanna, eşti în pericol.
— Cum adică?
313
Încerc să-i dau vestea cât mai blând cu putinţă.
— Domnul Pratt se pregăteşte să te bată rău de tot. Vreau să vii în lumea mea.
— Mi-ai mai cerut asta o dată şi te-am refuzat. Nu m-am răzgândit. Se răsuceşte şi se uită către curte. Trei fetiţe dau buzna pe pajişte, dansând şi chicotind.
— Du-te acum, înainte ca Deborah să dea alarma.
— Domnul Pratt o să te înlocuiască.
— Ce?
— Peste şapte săptămâni, stăpânul tău va semna contractul pentru o nouă servitoare.
Încremeneşte.
— Nu e adevărat.
— Ba da.
Scot din buzunar o copie a contractului de ucenicie al lui Joan. Îmi smulge foaia din mână şi ochii i se îngustează.
— O angajează ca fată în casă?
— Da. Joan îţi va lua locul pe întâi septembrie.
Îşi smuceşte capul dintr-o parte în alta. Negarea îi răzbate din tot corpul precum o forţă invizibilă.
— Nu, nu se poate, e o greşeală. Domnul Pratt tocmai s-a întors de la fratele lui. A adus doi sclavi adulţi. N-avem cu ce să mai hrănim o altă servitoare. Şi n-au cu ce să întreţină o a doua fată în casă.
