Se holbează la apa care se prăvale cu zgomot de pe culmea dealului în pârâu.
— Nu pot.
— Taci şi mişcă-te, îi ordon eu. Sunt în spatele tău.
Într-un coşmar, o scenă ca asta ar apărea ca filmată cu încetinitorul. Uf, la naiba, chiar trăim un coşmar. Aproape că îi văd fiecare muşchi din picioare contractându-se şi îndoindu-se la încheieturi, îmi trec un braţ pe după spatele ei, împingând-o în faţă.
Nu suficient de iute însă.
O să mă interpun între ea şi poteră, căci şansele mele sunt mai mari decât ale ei. Nu voi pleca din Worthville fără ea. Şi vom pleca de aici.
351
Ajunge pe malul pârâului şi se clatină, hipnotizată de forţa apei.
— Du-te. O să mă descurc eu. Uite, o să arunc mai întâi sacul.
Azvârl rucsacul verde plin de unelte şi cărţi şi cascada îl învăluie într-un cocon sclipitor, apoi îl scuipă pe o piatră de pe malul celălalt.
— Opreşte-te, se aude un zbieret.
Ne răsucim amândoi pe călcâie. Domnul Pratt e sus pe stâncă, deasupra capetelor noastre.
— Opreşte-te, repetă el. Apa te va înghiţi, aşa cum s-a întâmplat şi cu tatăl tău.
Susanna încremeneşte.
— Nu-l lua în seamă. N-o să mori ca tatăl tău. Cascada e de partea noastră, îi spun eu pe un ton insistent. Hai, sari.
Domnul Pratt scoate un hohot de râs.
— Susanna, nu face o asemenea nebunie. Opreşte-te şi voi da totul uitării.
— Nu pot să intru în apă, se uită ea la mine cu ochi mari. Du-te tu.
Salvează-te.
— Nici nu mă gândesc. Hai odată. O prind de cot şi o împing din nou. Sari tu prima.
În spatele meu se aude zgomot de pietre rostogolite.
— Haide, Susanna. O să învingem. Dar acum trebuie să te mişti.
Trage aer adânc în piept şi se aruncă în pârâu, gemând în timp ce apa clocoteşte înspumată în jurul coapselor ei.
— Nu te mai gândi la apă. Cascada te iubeşte. Ai încredere în ea.
Un muget de furie se înalţă din spatele nostru. Se izbeşte de pereţii grotei şi ecoul îl repetă. Domnul Pratt a coborât de pe stâncă.
— Susanna, draga mea, nu mă părăsi.
— Nu însemn nimic pentru tine, strigă ea în timp ce mai face un pas.
Corpul îi dispare sub apă.
Alerg la marginea bolovanului.
— Susanna?
Iese la suprafaţă, dar se află tot pe partea ei de cascadă.
352
— Mark, e în spatele tău.
— Nu-ţi face griji pentru mine. Continuă să înaintezi.
O mână grea se lasă pe umărul meu şi mă smuceşte în spate.
Îmi ies complet din minţi. Aerul pare să ardă, transformat în umbre roşii, şi fierbinţeala furiei lui mă îmboldeşte să intru în acţiune. Mă răsucesc, cu pumnii strânşi, pregătit să suport orice fel de consecinţe, numai să îl îngenunchez pe ticălos. Lovitura mea trece pe lângă braţul lui.
Domnul Pratt râde şi-şi dă capul pe spate ca să se ferească.
Mă simt de parcă aş fi din nou la gimnaziu, închis în toaletă, înconjurat de bătăuşi care rânjesc şi dau în mine. Ei bine, acum sunt cu cinci ani mai în vârstă, cu cinci ani mai puternic şi – după ce am văzut ce i-a făcut Susannei – cu secole mai furios. Arunc un croşeu şi pumnul meu face contact cu nasul lui.
Poc.
E rândul meu să râd.
