— Ce căuta pe aici?
— Jedidiah mă spionează. Şi, după cum ai văzut, nu se pricepe prea bine. Tatăl lui îl pune să verifice dacă nu cumva mă întâlnesc cu bărbaţi tineri în timpul plimbărilor.
— Exact asta şi faci.
— Dar ei nu trebuie să ştie, spune, uitându-se peste umăr şi zâmbind cu tristeţe. Poate c-ar trebui să plec.
— Nu. M-ai invitat la dans şi asta vom face.
— Pintenul e prea îngust.
Arăt cu degetul.
120
— Cărarea de pe partea cealaltă a cascadei are o porţiune plată.
— De pe partea ta?
Îşi muşcă încheieturile degetelor şi se uită bănuitoare la căderea de apă.
— Cine se teme acum?
Pufneşte din nas.
— Hai să mergem.
Trec primul prin apă şi-i ofer mâna ca s-o ajut să traverseze. Se mişcă încet şi cu prudenţă. Mă opresc pe porţiunea cea mai lată a potecii, în timp ce ea rămâne în urmă, pe jumătate întoarsă spre cascadă, şi-şi furişează privirea în lături.
Oricât de mult ar dura, nu contează, sunt dispus să aştept.
— Ce-i cu mirosul ăsta? mă întreabă.
— Ce miros?
— Miroase a gunoi ars. Se freacă pe braţe. Mi-a intrat în piele.
Mie lumea ei îmi miroase a compost. Iar pentru ea lumea mea miroase a gunoi ars.
— Aşa e acum.
— Aveţi atâtea minunăţii în secolul tău, dar n-aţi inventat nimic care să parfumeze aerul? Atunci o să încerc să mă obişnuiesc cu mirosul. Înaintează cu paşi mari şi se aşază în faţa mea. Bun. Acum imaginează-ţi că în jur mai sunt şi alte perechi care dansează.
OK, am fost de acord să dansez, dar nu şi să-mi placă.
— Nu vreau să-mi imaginez asta.
— Şşt. Nu-ţi dau voie să-mi strici distracţia. Îmi aruncă un zâmbet îngăduitor. Te rog, Mark, fă-o pentru mine. Îmi place mult să
dansez.
Mă simt ca un ticălos.
— OK. Sunt cu totul al tău. Hai să-i dăm drumul.
— Mulţumesc. Bun, tu vei sta acolo.
Mă retrag câţiva paşi şi-mi încrucişez braţele la piept.
— Bine. Acum suntem gata. Face o reverenţă şi rămâne în poziţia aceea joasă. Mai întâi şi mai întâi va trebui să-mi arăţi respectul.
121
— Şi cum să fac asta?
— Cu o plecăciune.
Ce prostie.
— Ridică-te.
— Nu. Trebuie să faci plecăciunea.
Nu mă mişc. Stau şi aştept. La fel şi ea.
— La naiba.
N-am încotro, aşa că mă supun şi mă înclin.
